| Home | MBA | Xtreme Sheet | iePaper-iForm | MacrosReader | Articole financiar-contabile | Indicatori Financiari | Preturi, Comenzi, Contact | |||||||||||||||||||||||||||||
|
Loading
|
|||||||||||||||||||||||||||||
| Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor | Home Articole | ||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
Cele doua modele matematice de calcul utilizate in aplicatiile de analiza financiara MacrostandarD sunt elaborate de profesorul american Eduard I. Altman in anii 60 si de profesorii Canon si Holder, modele cunoscute sub numele de "metoda scorurilor" sau "testul Z". 1) Modelul Altman Fiind o functie definita cu 40 de ani in urma, profesorul Altman continua sa o perfectioneze, ultima publicata fiind in anul 1993 in editia a doua a cartii "Corporate Financial Distress and Bankruptcy" (copyright 1993 by John Wiley & Sons, Inc. ISBN 0-471-55253-4). Ulterior aparitiei acestui model de analiza au fost elaborate mai multe variante cu aplicatii in diferite ramuri industriale si cu un numar de rate de la 4 la 8. Functia de baza are 5 rate si utilizeaza 8 variabile din situatiile financiare ale societatilor. Variabile utilizate: [v1] EBIT / Activ total Excedent brut inainte de dobanzi si taxe (traducerea corecta pentru taxe fiind impozit pe profit); [v2] Cifra de afaceri / Activ total [v3] Capitalizarea bursiera / Datorii totale Valoarea de piata a capitalurilor proprii (numarul de actiuni x valoarea bursiera a actiunii); [v4] Capital de lucru net / Activ total Capitalul de lucru net este calculat ca diferenta intre activele circulante si datoriile curente; [v5] Surse proprii de finantare din profit / Activ total Surse proprii de finantare: profitul retinut; nerepartizat; reinvestit). Formula: Z = 3.3 x v1 + 0.99 x v2 + 0.6 x v3 + 1.2 x v4 + 1.4 x v5 Rezultate: Z < 1,5 : faliment iminent; Z = 1,81 - 2,70 : deficit de lichiditati; Z = 2,71 - 2,99 : solvabilitate, risc redus; Z > 3 : solvabilitate ridicata, risc inexistent; 2) Modelul Canon si Holder Modelul este asemanator cu cel elaborat de profesorul Altman dar pune acentul pe resursele interne ale societatii nefiind constrans de factori externi psihologici deoarece nu ia in considerare capitalizarea bursiera. Ori, se stie ca valoarea de piata a capitalurilor proprii este mai mult o valoare psihologica decat o valoare contabila. Din punctul nostru de vedere acest model reflecta mai fidel realitatea decat modelul Altman. Variabile utilizate: [v1] (Creante + Numerar si echivalent de numerar) / Datorii curente [v2] Capitaluri permanente / Pasiv total [v3] Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri [v4] Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata [v5] EBE / Valoarea adaugata. EBE = Excedentul brut din exploatare. Formula: Z = 16 x v1 + 22 x v2 - 87 x v3 - 10 x v4 + 24 x v5 Rezultate: Z < 3,99 : faliment iminent; Z = 4,00 - 6,49: deficit de lichiditati; Z = 6,50 - 8,99 : solvabilitate, risc redus; Z > 9,00 : solvabilitate ridicata, risc inexistent; Trebuie sa stiti ca "Metoda scorurilor" doar prevede cu un grad de indeplinire destul de redus un eventual risc de faliment in perioada viitoare, perioada estimata de 2 ani. In consecinta calculul riscului de faliment pentru o perioada anterioara mai mare de doi ani este inutila. Simplul fapt ca la data realizarii analizei societatea functioneaza si nu este in stare de faliment poate fi concludent. Fiecare rata utilizata este ponderata cu un anumit coeficient, coeficient care s-a modificat pe parcursul anilor in functie de importanta pe care specialistii financiari au acordat-o diferitelor posturi din situatiile financiare si de ramura in care se aplica analiza. In functie de importanta pe care o acordati dvs. puteti inlocui ponderile acordate implicit de aplicatie cu ponderi proprii. O problema care se mai poate ridica in calculul scorului este tipul perioadei utilizate: luna, trimestru, semestru sau an. Daca veti calcula riscul de faliment luand in considerare luni de inceput de an (primele doua trimestre), riscul de faliment va fi mai ridicat decat daca veti lua in calcul perioada a doua a anului sau anul intreg. Explicatia este simpla: cu active ridicate ati realizat o cifra de afaceri si un profit redus si abia la sfarsitul anului situatia se echilibreaza cand, practic, cu aceleasi active ati marit rezultatele, cifra de afaceri, etc.. Sau se poate intampla fenomenul invers daca aveti pierderi (cu active ridicate ati obtinut rezultate reduse). Aceasta problema a raportarii efectelor (rezultatelor) din prima parte a anului la eforturi (active) ridicate are repercusiuni si asupra altor indicatori in analiza financiara. Sfat: In analizele realizate pe perioade de pana la trim. 3 nu utilizati riscul de faliment. Poate fi nesemnificativ pentru activitatea desfasurata si rezultatele obtinute. In schimb, poate fi luat in considerare daca comparatia se face cu date ale concurentei deoarece perioadele sunt comparabile. In acest caz, veti compara doar rezultatele testului fara a va raporta la plajele de risc, societatea cu coeficientul cel mai ridicat stand cel mai bine in testul comparativ dintre societati, chiar daca rezultatul o incadreaza in deficit de lichiditati. Pentru o intelegere mai buna a celor doua modele va prezentam un exemplu practic: Ambele societati au obtinut peste 3 puncte prin aplicarea modelului Altman, deci riscul de faliment este inexistent. Totusi, se impune o analiza mai aprofundata a situatiei societatii B deoarece exista indicii clare ca rezultatul testului nu exprima realitatea. Este vorba de o pierdere de 3 mii UM, de un capital de lucru negativ de 5 mii UM si de capitaluri proprii negative. Iata un motiv pentru care aceasta metodologie de determinare a unui posibil faliment trebuie aplicata cu atentie, trebuind dublata de o analiza mai detailiata a activitatii societatii. Comentariu personal: Economia de Piata si Riscul de Faliment |
|||||||||||||||||||||||||||||