Dezvoltam programe de analiza financiara si promovam produse de calitate prin marketing afiliat. Viziteaza-ne zilnic!

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Cele mai cunoscute modele matematice de determinare a riscului de faliment sunt elaborate de profesorul american Eduard I. Altman in anii 60 si de profesorii Canon si Holder. Modele sunt cunoscute sub numele de “metoda scorurilor” sau “testul Z”.

1) Modelul Altman
Fiind o functie definita cu peste 50 de ani in urma, profesorul Altman continua sa o perfectioneze, ultima publicata fiind in anul 1993 in editia a doua a cartii “Corporate Financial Distress and Bankruptcy” (copyright 1993 by John Wiley & Sons, Inc. ISBN 0-471-55253-4). Ulterior aparitiei acestui model de analiza au fost elaborate mai multe variante cu aplicatii in diferite ramuri industriale si cu un numar de rate de la 4 la 8. Functia de baza are 5 rate si utilizeaza 8 variabile din situatiile financiare ale societatilor.

Variabile utilizate:
[v1] EBIT / Activ total
Excedent brut inainte de dobanzi si taxe (traducerea corecta pentru taxe fiind impozit pe profit);

[v2] Cifra de afaceri / Activ total
[v3] Capitalizarea bursiera / Datorii totale
Valoarea de piata a capitalurilor proprii (numarul de actiuni x valoarea bursiera a actiunii);
[v4] Capital de lucru net / Activ total
Capitalul de lucru net este calculat ca diferenta intre activele circulante si datoriile curente;
[v5] Surse proprii de finantare din profit / Activ total
Surse proprii de finantare: profitul retinut; nerepartizat; reinvestit).

Formula: Z = 3.3 x v1 + 0.99 x v2 + 0.6 x v3 + 1.2 x v4 + 1.4 x v5
Rezultatele testului:
Z < 1,5 : faliment iminent;
Z = 1,81 – 2,70 : deficit de lichiditati;
Z = 2,71 – 2,99 : solvabilitate, risc redus;
Z > 3 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

2) Modelul Canon si Holder
Modelul este asemanator cu cel elaborat de profesorul Altman dar pune acentul pe resursele interne ale societatii nefiind constrans de factori externi psihologici deoarece nu ia in considerare capitalizarea bursiera. Ori, se stie faptul ca valoarea de piata a capitalurilor proprii este mai mult o valoare psihologica decat o valoare contabila. Din punctul nostru de vedere acest model reflecta mai fidel realitatea decat modelul Altman.

Variabile utilizate:
[v1] (Creante + Numerar si echivalent de numerar) / Datorii curente
[v2] Capitaluri permanente / Pasiv total
[v3] Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri
[v4] Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata
[v5] EBE / Valoarea adaugata.

EBE = Excedentul brut din exploatare.

Formula: Z = 16 x v1 + 22 x v2 – 87 x v3 – 10 x v4 + 24 x v5
Rezultatele testului:
Z < 3,99 : faliment iminent;
Z = 4,00 – 6,49: deficit de lichiditati;
Z = 6,50 – 8,99 : solvabilitate, risc redus;
Z > 9,00 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

Catava elemente de retinut:
1) “Metoda scorurilor” doar prevede cu un grad de indeplinire destul de redus un eventual risc de faliment in perioada viitoare, perioada estimata de 2 ani. In consecinta calculul riscului de faliment pentru o perioada ulterioara mai mare de doi ani este inutila. De exemplu, simplul fapt ca la data realizarii analizei financiare societatea analizata functioneaza si nu este in stare de faliment (juridic), poate fi concludent.
2) Fiecare rata utilizata este ponderata cu un anumit coeficient, coeficient care s-a modificat pe parcursul anilor in functie de importanta pe care specialistii financiari au acordat-o diferitelor posturi din situatiile financiare si de ramura din care face parte societatea la care se aplica analiza. In functie de importanta pe care o acordati dvs. puteti inlocui ponderile acordate implicit cu ponderi proprii.
3) O problema care se mai poate ridica in calculul scorului este tipul perioadei utilizate: luna, trimestru, semestru sau an. Daca veti calcula riscul de faliment luand in considerare luni de inceput de an (primele doua trimestre), rezultatul analizei va fi ca societatea are un riscul de faliment va fi mai ridicat, decat daca veti lua in calcul perioada a doua a anului sau anul intreg. Explicatia este simpla: cu active ridicate ati realizat o cifra de afaceri si un profit redus in prima parte a anului si abia la sfarsitul anului situatia se echilibreaza cand, practic, cu aceleasi active ati marit rezultatele (cifra de afaceri, etc.). Ori se poate intampla fenomenul invers, daca vindeti active spre final de an sau aveti pierderi (cu active ridicate ati obtinut rezultate foarte reduse). Aceasta problema a raportarii efectelor (rezultatelor) din prima parte a anului la eforturi (active) ridicate se manifesta si asupra rezultatelor altor indicatori utilizati in analiza financiara nu doar in acest caz.

Sfat: In analizele realizate pe perioade de pana la trim. 3 nu utilizati riscul de faliment. Poate fi nesemnificativ pentru activitatea desfasurata si pentru rezultatele obtinute. In schimb, poate fi luat in considerare daca comparatia se face cu date ale concurentei deoarece perioadele sunt comparabile. In acest caz, veti compara doar rezultatele testului fara a va raporta la plajele de risc, societatea cu coeficientul cel mai ridicat stand cel mai bine in testul comparativ dintre societati, chiar daca, sa spunem ca, rezultatul Z o incadreaza in “deficit de lichiditati”.

Pentru o intelegere mai buna a celor doua modele va prezentam un exemplu practic:

Bilant (simplificat) SC A SC B
ACTIVE IMOBILIZATE NETE – TOTAL 10.000 9.000
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 15.000 10.000
ACTIV / PASIV TOTAL 25.000 19.000
DATORII – TOTAL, din care: 15.000 20.000
Datorii pe termen scurt (curente) 13.000 15.000
CAPITALURI PROPRII 10.000 -1.000
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE (simplificat) SC A SC B
Cifra de afaceri neta 100.000 50.000
Cheltuieli privind dobanzile 3.000 3.000
Rezultatul brut 10.000 5.000
Rezultatul net al exercitiului 6.000 -3.000
ALTE INFORMATII SC A SC B
Surse proprii de finantare din profit 5.000 0
Profit inainte de dobanda si impozit (EBIT) 13.000 8.000
Capitalul de lucru net 2.000 -5.000

 

VARIABILE / SOCIETATEA VARIABILA SC A SC B
EBIT / Activ total V1 0,520 0,421
Cifra de afaceri / Activ total V2 4,000 2,632
Capitaluri proprii / Datorii totale V3 0,667 (0,050)
Capital de lucru net / Activ total V4 0,080 (0,263)
Surse proprii de finantare din profit / Activ total V5 0,200 0,000
Riscul de faliment – (TESTUL “Z”) REZULTAT 6,452 3,649

Dupa cum vedeti, ambele societati analizate au obtinut peste 3 puncte prin aplicarea modelului Altman, deci riscul de faliment este inexistent. Totusi, se impune o analiza mai aprofundata a situatiei societatii B deoarece exista indicii clare ca rezultatul testului nu exprima realitatea. Este vorba de o pierdere de 3 mii UM, de un capital de lucru negativ de 5 mii UM si de capitaluri proprii negative, elemente care ar trebui analizate in dinamica pe ultimii 3-5 ani pentru a vedea daca trendul este descrescator sau doar este o situatie izolata.

Iata cum, exemplul de mai sus, ne atrage atentia ca aceasta metodologie de determinare a unui posibil faliment trebuie aplicata cu atentie, ea trebuind dublata de o analiza mai detailiata a activitatii societatii.

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Economia de Piata si Riscul de Faliment – ganduri-le mele din anul 2010 valabile si azi

Imediat dupa inceperea CRIZEI FINANCIARE din 2008 am auzit o stire la tv cum ca numarul falimentelor s-a dublat in anul curent fata de anul precedent, tendinta fiind in crestere. Nu se aratau motivele falimentelor ci doar categoriile de societati si industria din care faceau parte. Nici nu am la dispozitie un raport oficial sa-l studiez dar am incredere ca datele erau corecte, vreau doar sa “dibuiesc” cateva din motivele cresterii numarului de falimente.

Dar, de ce atatea falimente?
In primul rand economia a devenit “de piata“. Daca pana in 2000 eram in “drum spre piata” acum putem spune ca am “ajuns la piata“. Mai trebuie doar sa invatam cum sa ne purtam “la piata“, atat cei care suntem clienti cat si vanzatorii care ne servesc “de la taraba“.
In al doilea rand nu toata marfa de pe “taraba” este pe gustul tot mai nesatisfacut si mai sofisticat al clientilor. Un client nesatisfacut ocoleste “taraba” ta data viitoare daca nu l-ai satisfacut sufleteste.
In al treilea rand, cel mai important cred eu, nu toti “vanzatorii din piata” stiu sa-si vanda marfa chiar daca este de calitate. La fotbal si femei se pricep multi dar la afaceri doar cativa. Chiar daca utilizam negocierea directa de tipul “castig-castig” nu intotdeauna este si de partea noastra “castig“.

Leave a Reply