Dezvoltam programe de analiza financiara si promovam produse de calitate prin marketing afiliat. Viziteaza-ne zilnic!

Diferente intre Bilantul Contabil si Bilantul Financiar

Pentru a surprinde cat mai corect realitatea economica dintr-o societate comerciala analizele economico-financiare importante ar trebui realizate pe baza unui bilant financiar si contabil.

Dar ce contine bilantul financiar?
a) elemente din bilantul contabil
b) + (plus) elemente din afara bilantului contabil care se adauga
c) – (minus) elemente din bilantul contabil care se scad

= (egal) BILANT FINANCIAR

a) Elementele din bilantul contabil
I) Se grupeaza in posturi asemanatoare toate elementele din bilant atat cele de activ cat si cele de pasiv. Elementele nesemnificative se cumuleaza cu alte elemente semnificative.
De exemplu, cheltuielile si veniturile in avans se trec, dupa caz, la creante, datorii sau stocuri. Daca este incasata o anumita suma semnificativa in avans se creeaza o obligatie de prestare a unui serviciu sau de realizare a unui produs. Daca obligatia este realizata in proportie de peste 50% am deja un stoc realizat dar nelivrat, iar daca este sub 50% am o datorie de indeplinit. In situatia in care am cheltuieli inregistrate in avans, am o creanta fata de tert, transpusa fie, intr-un serviciu, fie intr-un produs de primit.
Provizioanele constituite, fie reduc elementele pentru care au fost create fie maresc capitalurile proprii, sumele ramase la indemana societatii folosindu-se in urmatorii ani. Daca nu au fost constituite se pot lua in evidenta in bilantul financiar, dar sfatul nostru este sa le inregistrati si in contabilitate.

II) Se fac diferse reclasificari de elemente pentru a reflecta mai corect situatia financiara. In general, aceste reclasificari vor avea efect asupra indicatorilor de lichiditate, solvabilitate si datorii, care vor exprima mai corect realitatea din societate.

Elemente care se pot reclasifica in bilantul financiar:
– un credit pentru productie sub forma unei linii de credit pentru exploatare sau pentru activitatea curenta este in 90% din cazuri prelungit la scadenta. In bilant el este trecut la datorii pe termen scurt dar prin faptul ca nu se achita la scadenta (daca exista antecedente de acest fel) se va trece la datorii pe termen lung.
– similar exemplului de mai sus, in cazul unui imprumut pe termen scurt (inregistrat in conturile 451 si 455) de la o parte afiliata care se tot prelungeste fara a se rambursa, trebuie inclus la datorii pe termen lung (inregistrat in conturile 166 si 167). Daca imprumutul nu este purtator de dobanzi ar trebui asimilat subventiilor pentru investitii (inregistrat in conturile 132 sau 138).
– datoriile fiscale neachitate la scadenta sunt purtatoare de penalitati si dobanzi de intarziere. Chiar daca legea ne obliga sa le calculam si sa le inregistram in contabilitate, nu intotdeauna facem acest lucru si asteptam identificarea lor in urma unui control fiscal. Daca valoarea este semnificativa este util sa le evidentiem in bilantul financiar la datorii pe termen scurt. Iar daca lucram la un buget este bine sa le includem la cheltuieli.

Elemente care se asimileaza in bilantul financiar
a) Cheltuielile in avans se asimileaza, in general, creantelor, dar, daca valorile sunt semnificative se pot detailia pe tipuri de creante: leasing finaciar, creantele comerciale, impozite si taxe de recuperat sau dobanzi de incasat. In consecinta, un indicator financiar care are in componenta creantele la numitor ori numarator, va include implicit si valoarea cheltuielilor in avans.

b) Veniturile in avans se asimileaza datoriilor curente (alte datorii pe termen scurt). In consecinta, un indicator care are in componenta datoriile curente va include implicit si valoarea veniturilor in avans.

O alta atentie trebuie acordata cheltuielilor mascate.
De exemplu, plata angajatilor si/sau acordarea primelor prin contracte de colaborare (contul 621 – cheltuieli cu colaboratorii) ori acordarea primelor sub forma de deconturi de cheltuieli sau de deplasari (contul 625 – cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari). Cu toate ca se incalca legislatia salariala, este o practica curenta de a masca salariul acordat si avantajele asimilate, identificarea si repunerea lor pe cheltuiala salariala ar reflecta mult mai corect situatia din societate, iar indicatorii care reflecta aceasta cheltuiala ar fi mai corect calculati.

b) Elementele din afara bilantului contabil care se adauga
De cele mai multe ori elementele din afara bilantului se ignora total, contabilitatea de gestiune existand doar in teorie nu si in practica. Aceasta practica trebuie suprimata deoarece nu prezinta corect realitatea ori, chiar, o ascunde fata de investitori, creditori si alte institutii.
Aceste elemente din afara bilantului ne intereseaza pentru realizarea bugetului si a fluxului de numerar pe urmatoarea perioada. Cele doua categorii de elemente semnificative si contingente care pot exista in afara bilantului sunt imobilizarile scoase si angajamente date si primite.
Aplicand IAS-urile “ca la carte” va trebui sa scoatem din patrimoniu (sa nu prezentam in situatiile financiare) imobilizarile care nu mai aduc beneficii economice viitoare pentru societate. Daca am aplica acest rationament si am avea imobilizari si alte active in afara bilantului cu o anumita valoare ecomomica pentru un eventual tert, acestea ar trebui incluse in buget prin adaugare la restul imobilizarilor, deoarece prin valorificare s-ar asigura o intrare de numerar sau echivalent de numerar.
Daca am acordat o garantie pentru un tert si acesta este la data realizarii bugetului in stare de faliment sau intr-o incapacitate prelungita de plata va trebui sa luam in calcul riscul de a onora angajamentul (sa platim datoria in locul lui). Va trebui sa integram si aceste angajamente in bilant la datorii si in fluxul de numerar la plati. In schimb, daca am primit un angajament si ne aflam intr-o incapacitate prelungita de plata dar si tertul (banca sau o societate din cadrul grupului care s-a angajat) “nu o duce bine” nu vom adauga la creante angajamentul primit, deoarece sansele ca acesta sa fie onorat vor fi reduse.
Dar, daca totusi, consideram ca va fi onorat, trebuie sa calculam comisionanele si dobanzile pe care le vom plati pentru serviciul (creditul) primit si sa includem sumele de plata la datorii pe termen scurt si la cheltuieli financiare.
In acest caz lucram doar cu datorii pe termen scurt deoarece este foarte greu de prognozat o asemenea situatie pe o perioada mai indelungata.

c) Elementele din bilantul contabil care se scad
Elementele descrise mai jos pot fi eliminate din bilant atat in analiza financiara realizata pe date istorice, cat si in buget ori previziune.
O alta practica intalnita este realizarea inventarului la stocuri si imobilizari superficial. De cate ori ati constatat si inregistrat stocuri depreciate si ati scos din activ imobilizari care nu mai corespund cu cerintele standardului 16 Imobilizari corporale? Chiar daca ati constatat acesta situatie ati ignorat-o contabil ori o tot amanati, deoarece are repercusiuni fiscale.
Dupa cum am mai spus, o analiza financiara buna trebuie sa evidentieze patrimoniul cat mai corect. Trebuie scoase din activ toate elementele de genul celor mentionate mai sus daca nu au fost provizionate. La fel vom proceda si cu creantele pe care stim ca nu le vom recupera dar nu au fost provizionate, tot din acelasi motiv fiscal.

Cateva reguli generale pentru realizarea bilantului financiar:
Anumite elemente identificate nu prezinta interes major in analiza financiara pe date istorice ori in buget sau previziune, deoarece ponderea lor in totalul activului ori a pasivului este nesemnificativa. Nu pierdeti vremea cu ele, aplicati un rationament profesional in analiza acestor elemente!
Daca identificati elemente care ar necesita repunere in bilant ori scoaterea lor, efectuati modificarile pe ultima perioada in analiza financiara si pe prima in buget ori previziune. De exemplu, nu pierdeti vremea cu recalcularea provizioanelor la stocuri sau creante pe fiecare perioada istorica analizata ci doar la ultima. In acest caz, consumul de munca impus nu mai justifica acuratetea datelor obtinute pentru anii istorici.
Tot aplicand acelasi principiu, de raport optim intre efectele obtinute si costurile pentru obtinerea lor, nu este relevant sa calculati riscul de faliment pe o perioada mai veche de un an.

Si daca, tot am mentionat riscul de faliment, facem o paranteza si spunem ca este cel mai corect sa-l calculezi pe ultima perioada analizata si pe urmatoarea, cea cu date bugetate. Eventual, sa-l calculati pentru cateva perioade mai vechi si sa va calibrati metoda de calcul pentru perioadele urmatoare.
Daca ati repus/adaugat ori scos din bilant elemente din afara patrimoniului nu uitati sa modificati si contul de rezultate si fluxul de numerar cu valorile generate de aceste modificari. Modificarea rezultatelor brute ori nete se face doar pentru bugete si previziuni, pentru analiza financiara pe date istorice faceti doar modificari la patrimoniu! Un exemplu de acest fel, este calcularea de provizioane pentru active. Prin neconstituirea provizioanelor in bilantul, contabil activul net este majorat iar profitul marit, deoarece nu s-au inregistrat cheltuielile.

Dupa cum vedeti sarcina analistului financiar nu este tocmai usoara, bilantul financiar realizat de acesta poate sa difere foarte mult de bilantul contabil si ar de cele mai multe ori reflecta realitatea economica mult mai corect decat bilantul contabil.

Si, daca tot am vorbit de alte tipuri de bilant iata si altele: functional (Tabloul Utilizari/Surse), fiscal (acesta ar trebui sa inlocuiasca declaratia fiscala anuala), ecologic, energetic si social.

Leave a Reply