Dezvoltam programe de analiza financiara si promovam produse de calitate prin marketing afiliat. Viziteaza-ne zilnic!

Category: Finante

Exemplu de calcul al Castigurilor si al Pierderilor Necontabilizate – Fantezie pe teme contabile

Exemplu de calcul al Castigurilor si al Pierderilor Necontabilizate – Fantezie pe teme contabile

Care sunt castigurile si pierderile necontabilizate?
Probabil ca cei mai multi va ganditi deja la evaziune fiscala dar nu intotdeauna este vorba de asa ceva. Exista numeroase situatii in care ati spus (sau chiar v-ati laudat cu) urmatoarea fraza “Am gasit un furnizor nou si am castigat atatia lei” sau “noile dotari au redus costurile cu atata la suta” … si frazele pot continua. Desigur, aceste operatiuni apar inregistrate in contabilitate dar castigul generat de pe urma lor este inregistrat indirect sau chiar deloc.

Cum asa? Iata doar doua exemple simple:

Presupunem ca ati inlocuit o linie de productie veche cu una noua care a costat 1 mil. euro. Noua linie va reduce costurile cu 30%. Furnizorii pentru acest tip de linie de productie erau 3, fiecare avand preturi diferite plus transport si alte cheltuieli generate de inlocuirea vechiului utilaj. Datorita managementului de calitate de care dati dovada ati reusit sa gasiti furnizorul cel mai bun si sa castigati 200 mii euro. Acest castig nu va putea fi inregistrat deoarece nu poti inregistra in contabilitate pretul cel mai mare de pe piata al unui produs (1,2 mil) ci veti inregistra un doar un milion cat va costat investitia.

Pana la inlocuirea noii linii costurile dvs. erau de 85 lei la suta de lei cifra de afaceri, rezultand o marja de 15 lei iar in noile conditii costurile sunt de 59,5. Diferenta de 25,5 lei costuri (85-59,5) va apare ca un castig indirect inregistrat deoarece nu mai inregistrati 85 de lei ci doar 59,5 la fiecare suta de lei cifra de afaceri. La final de an veti avea un castig net de impozit cu aproximativ 21 lei la fiecare suta de lei cifra de afaceri plus un castig necontabilizat de 200 mii euro castigati prin alegerea celui mai bun furnizor.

Cand nu analizam o investitie ci o materie prima achizitionata mai ieftin, castigul necontabilizat este redus de impozitul pe profitul mai mare, obtinut ca urmare a cresterii bazei de impozitare (am chetuieli mai reduse la aceeasi cifra de afaceri). De exemplu, la o reducere a cheltuielilor cu 100 lei lunar veti avea un castig de 100 – 16 (impozit) = 84 lunar si 84 x 12 = 1.008 lei anual. 16 lei reprezinta impozitul calculat cu 16%.

Exemplele sunt multe de acest fel si multi dintre dvs., probabil, ati facut cel putin o data un calcul asemanator. Ceea ce, probabil, nu faceti la sfarsit de an este si un bilant alternativ in care sa includeti avantajele obtinute (cheltuielile si veniturile necontabilizate) printr-un management mai bun. Nu trebuie sa va pierdeti in maruntisuri, evidentiati doar elementele semnificative si departamentele/persoanele care au concurat la obinerea lor. Facand si un astfel de bilant, la care se poate adauga si un bilant al costurilor de oportunitate (adica, ce as fi castigat daca as fi facut o anumita afacere) va puteti evalua mai bine calitatile de manager si veti identifica mai usor care sunt angajatii ce merita premiati pentru avantajele aduse.

Castiguri si Pierderi Necontabilizate

Castiguri si Pierderi Necontabilizate

Protejarea Intreprinderii Impotriva Riscului Valutar

Riscul valutar apare ca urmare a operatiunilor cu monede straine si se traduce prin posibilitatea inregistrarii de pierderi din cauza modificarii ratelor de schimb valutar dintre data inregistrarii creantei/datoriei si data incasarii/platii acesteia.

Efectele riscului valutar se regasesc direct in fluxul de numerar si in contul de profit si pierdere. Printr-o buna gestiune a clientilor si furnizorilor si mai ales prin protejarea pe piata financiara se reduce efectul negativ al modificarilor de curs valutar sau chiar se pot obtine venituri.
De cele mai multe ori, o societate are in acelasi timp, atat creante cat si datorii in devize, soldul elementelor patrimoniale inregistrate in monedele straine putand fi creditor sau debitor.

Soldul creditor (pozitie lunga) se inregistreaza cand creantele intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadenta depasesc datoriile in aceeasi valuta si cu acelasi termen scadent.
Soldul debitor (pozitie scurta) se inregistreaza cand datoriile intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadent depasesc creantele in aceeasi valuta si cu acelasi termen scadent.
In ambele cazuri de mai sus societatea are o pozitie valutara deschisa.

Pozitia valutara este inchisa daca creantele si datoriile intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadenta sunt egale.
In toate cazurile in care pozitia valutara nu este inchisa societatea poate inregistra pierderi daca:
– rata de schimb scade si se inregistreaza o pozitie lunga (soldul creditor).
– rata de schimb creste si se inregistreaza o pozitie scurta (soldul debitor).
Castigul se obtine daca rata de schimb scade iar societatea inregistreaza o pozitie scurta sau daca rata de schimb creste si societatea inregistreaza o pozitie lunga.
Riscul valutar se poate calcula in cadrul elementelor de activ si pasiv, cum sunt: creante, avansuri incasate, disponibil, datorii la furnizori si credite (inclusiv dobanzile aferente). In general se evalueaza intregul activ si pasiv ce este expus riscului valutar.

Protejarea impotriva riscului valutar se poate face prin doua modalitati: clasica si avansata – hedging.

Modalitatea clasica o reprezinta gestiunea creantelor si a datoriilor prin programarea platilor si a incasarilor. Daca se previzioneaza o crestere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara lunga. Invers, daca se prevede o scadere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara scurta. In acest fel se reduce sau chiar se elimina riscul valutar.
De regula, societatile romanesti incheie contracte de export cu incasare la 45-60 de zile si contracte de import cu plata la 35-45 de zile. In aceste conditii, ele inregistreaza pozitii valutare scurte pierzand din cauza cresterii cursului valutar.
Evaluarea riscului valutar trebuie facut pe fiecare valuta si scadenta in parte.

Exemplul 1 :
Cantitatea de valuta (1): 3.500
Cursul la data inregistrarii devizei (2): 3,5
Cursul la data platii (3): 3,6
Diferenta de curs (4=3-2): 0,1
Pierdere in lei (5 = 4 x 1): 350

In exemplul nostru societatea pierde in momentul platii datoriei. In schimb, daca ar fi trebuit sa incaseze aceeasi cantitate de valuta ar fi castigat.

Protejarea Impotriva Riscului Valutar – Metoda Clasica
Metoda clasica de protejare a intreprinderii impotriva riscului valutar se face prin gestiunea creantelor si a datoriilor si prin programarea platilor si a incasarilor astfel incat riscul valutar sa fie cat mai redus sau chiar sa se castige de pe urma lui.

Exemplul 1
O societate detine elemente de activ si pasiv, scadente la aceeasi data, in trei unitati monetare – lei, dolari si euro. Pozitia neta in valuta (active – datorii) este urmatoarea:

Elemente / Valuta USD EURO Total
Activ (Mii U.M.)
Creante 100 150 250
Disponibil 1 2 3
Total 101 152 253
Pasiv (Mii U.M.)
Cedite 250 0 250
Furnizori 50 150 200
Total 300 150 450
Pozitie neta – 199 2 – 197

Societatea inregistreaza o pozitie scurta (sold debitor) pe dolar si o pozitie lunga (sold creditor) pe EURO. Per ansamblu, se inregistreaza o pozitie valutara neta scurta, existand riscul de pierdere in cazul cresterii cursului de schimb valutar.

Exemplul 2
Se inregistreaza urmatorul activ si pasiv, fara a include disponibilul, cu scadenta la o luna, doua luni si trei luni:

ACTIV (Mii U.M.)
Total, din care scadent la : O luna Doua luni Trei luni
USD 160 10 50 100
EURO 120 10 30 80
Total 280 20 80 180
PASIV (Mii U.M.)
Total, din care scadent la : O luna Doua luni Trei luni
USD 75 5 20 50
EURO 170 20 50 100
Total 245 25 70 150

In urmatorul tabel am calculat pozitia neta pe fiecare deviza, scadenta si total:

Scadenta pentru USD
O luna
Doua luni
Trei luni
Total
Activ
10
50
100
160
Pasiv
5
20
50
75
Pozitia neta
5
30
50
85
Scadenta pentru EURO
O luna
Doua luni
Trei luni
Total
Activ
10
30
80
120
Pasiv
20
50
100
170
Pozitia neta
-10
-20
-20
-50
Scadenta pe devize
O luna
Doua luni
Trei luni
Total
Pozitie neta USD
5
30
50
85
Pozitie neta EURO
-10
-20
-20
-50
Pozitia neta TOTAL
-5
10
30
35

Pe deviza USD societatea are doar pozitii lungi pe cele trei termene de scadenta, ceea ce este favorabil deoarece incasarile sunt mai mari decat platile de efectuat. Se obtine un castig din diferenta de curs daca rata de schimb creste. Pozitia este nefavorabila in cazul scaderii ratei de curs LEI/USD.
Pe deviza EURO societatea are doar pozitii scurte pe cele trei termene de scadenta, ceea ce este nefavorabil deoarece platile sunt mai mari decat incasarile. Se obtine o pierdere din diferenta de curs daca rata de schimb creste. Pozitia este favorabila in cazul scaderii ratei de curs LEI/EURO.

Per ansamblul devizelor se inregistreaza o pozitie scurta pentru scadenta la o luna si pozitii lungi pentru scadentele la doua si trei luni. Pozitia totala pe trimestru este lunga, avantajand societatea in cazul cresterii cursului de schimb valutar al celor doua monede.

De retinut: daca se previzioneaza o crestere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara lunga. Invers, daca se prevede o scadere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara scurta. In acest fel se reduce sau chiar elimina riscul valutar.

In loc de concluzie: in urma cu cativa ani am avut falsa impresie ca numarul valutelor se va reduce la doar cateva pentru ca tot mai multe tari adopta moneda euro si astfel “pariurile valutare” se mai reduc. Din pacate, a aparut alta invetie (diabolica) Bitcoin-ul (cryptocurrency = criptomonedă) care deja se bate cot la cot cu dolarul, lasand loc de alte speculatii valutare.

Protejarea Intreprinderii Impotriva Riscului Valutar

Protejarea Intreprinderii Impotriva Riscului Valutar

Linii directoare simple pentru realizarea Strategiei Generale a Afacerii

Strategia organizatiei se poate defini ca ansamblul obiectivelor majore pe termen lung si principalele modalitati de atingere a acestor obiective intr-un anumit interval de timp prin intermediul resurselor umane, materiale, financiare si informationale. 

In acest articol am utilizat in definitie termenul de organizatie si nu de societate ori de firma. Motivul este simplu. O strategie este necesara atat intr-o societate comerciala cat si intr-o organizatie non-profit. Strategiile se utilizeaza si in politica si trebuie sa se realizeze si in viata personala pentru ca ceea ce ne-am propus de la viata sa se si indeplineasca.

Importanta existentei unei strategii scrisa si acceptata de catre toti factorii de decizie este data in primul rand de necesitatea cunoasterii si a anticiparii viitorului organizatiei. Cu cat se cunoaste mai bine viitorul cu atat riscul unui esec este mai redus. Deci, prin existenta strategiei se anticipeaza pasii majori pe care organizatia îi va face intr-un interval de timp. In plus, prin strategie se poate construi si avantajul competitiv fata de restul concurentilor din domeniu.
Strategiile se realizeaza in departamente specializate sau prin conlucrarea mai multor departamente din organizatie. Rolul definitoriu il au managerii de top. Pe baza unor studii de piata, de marketing si a altor informatii, managerii fac propuneri si formuleaza strategia. Dupa stabilirea strategiei se trece imediat la votarea ei de catre factorii de decizie din organizatie si la punerea ei in aplicare.

Am considerat ca este mai util sa va prezint cateva linii directoare pentru realizarea strategiei societatii si un exemplu, decat sa intru in clasificari teoretice stufoase. Pe acestea le gasiti in cartile de specialitate. Pe baza acestor linii directoare veti putea construi o strategie proprie pentru urmatorii 5 ani.

1) Formulati obiectivele fundamentale, respectiv obiectivele majore ce se au in vedere pe orizontul de timp stabilit, de regula 5 ani sau mai mult;
2) Identificati si stabiliti optiunile strategice, respectiv modalitatile de crestere si de atingere a obiectivelor fundamentale;
3) Dimensionati resursele necesare indeplinirii obiectivelor fundamentale, respectiv, fondurile, oamenii si informatiile necesare;
4) Stabiliti termenele strategiei. Fixati exact termenul de incepere a punerii in aplicare, termene intermediare de evaluare si termenul de finalizare al strategiei;
5) Evaluati periodic indeplinirea obiectivelor si faceti reglajele necesare daca exista abaterile de la obiectivele stabilite;

Un exemplu de strategie formulata in scris pentru o societate ce vinde produse de lux, poate fi si aceasta:
– Societatea noastra se va pozitiona treptat in categoria societatilor ce ofera cele mai bune servicii si produse de pe piata. Vom pune accentul pe calitate si satisfactie chiar daca o parte dintre clientii actuali vor fi pierduti. Indicatorul “Marja profitului net” va trebui sa se incadreze in fiecare an la valoarea de 35% iar cota de piata la 20%.
– Pentru atingerea obiectivelor vom incepe o campanie de marketing pentru fidelizarea clientilor cu resurse financiare suficiente si cu interes crescut spre tipul de produse pe care noil le realizam. Punctele noastre de desfacere vor fi pozitionate doar in zonele si locurile care sunt asociate cu luxul si cu bogatia. Anual vom deschide un numar de 4 magazine si vom mari nomenclatorul cu cate 10 produse.
– Vom aloca anual 25% din cifra de afaceri pentru imbunatatirea interiorului fiecarui magazin deschis, 15% din cifra de afaceri pentru promovarea directa a produselor si a serviciilor oferite si 5% pentru calificarea personalului de vanzare.
– Termenul de incepere a noii strategii este 01 ianuarie 2019 si de finalizare la 31 decembrie 2024.
– Dupa fiecare an vom analiza rezultatele intermediare si vom face corectiile necesare pentru a fi cu adevarat perceputi ca societatea care ofera cele mai bune produse si servicii din domeniul nostru de activitate.

Linii Directoare pentru Realizarea Strategiei Generale a Afacerii

Linii Directoare pentru Realizarea Strategiei Generale a Afacerii

Efectul de Levier si Levierul Financiar – ‘Efectul de Maciuca’

Pentru multi dintre dvs. probabil ca, indatorarea a avut un “efect de maciuca” dar nu a-ti constientizat “lovitura” primita ori nu a-ti calculat efectul ei. Vom incerca sa raspundem pe scurt in acest articol ce este si cum se calculeaza “efectul de maciuca”.

Efectul de maciuca” se determina prin intermediul indicatorului “efectul de levier“. Efectul de levier devine negativ daca rata dobanzii la creditele contractate devine mai ridicata daca rata rentabilitatii economice, indatorarea avand in acest caz un “efect de maciuca“. In loc sa castigati de pe urma indatorarii ati pierdut.

EFECTUL DE LEVIER (ELF)
Efectul de levier exprima cresterea ratei de remunerare a capitalurilor proprii determinata de cresterea gradului de indatorare. Efectul de levier este cu atat mai mare cu cat rentabilitate economica este mai mare decat rata dobanzii capitalurilor imprumutate.

Formula de calcul:
EFL = (REPB – RDEF) x LF
REPB = (PB / AT) x 100
RDEF = (CHD / DATFIN) x 100
LF = DT / CPR

REPB = rentabilitatea economica (a profitului brut)
RDEF = rata dobanzii efective la care se imprumuta societatea
LF = levierul financiar (rata generala a indatorarii)
PB = profit brut
AT = activ total
DATFIN = datorii financiare pentru care s-au platit dobanzi in perioada analizata
CHD = cheltuiala cu dobanda
DT = datorii totale
CPR = capitaluri proprii

In analiza financiara realizata cu date istorice este mult mai corect daca utilizati rata dobanzii efective rezultata la imprumuturile facute si nu rata dobanzii de pe piata deoarece o valoare medie nu este reprezentativa pentru societatea analizata iar o valoare contractuala nu ramane stabila in timp. In schimb, daca faceti calcule de previziune ori construiti un buget, cel mai corect este sa utilizati rata dobanzii din contractele de credit pe care le aveti ori sa estimati rata media a dobanzii de pe piata in periada urmatoare.

RATA DOBANZII EFECTIVE (RDEF)
Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate creditele si imprumuturile realizate.
Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu rata obtinuta in perioada de comparatie iar daca este calculata la volumul creditelor utilizate intr-o anumita perioada trebuie comparata cu rata medii a dobanzii de pe piata.

RATA GENERALA A INDATORARII (LEVIERUL FINANCIAR) (LF)
Mai este cunoscuta si sub denumirea de “rata de levier” si exprima indatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) a intreprinderii in raport cu capitalul propriu.
Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33 exprima un grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste de cateva ori pragul de 2,33.

Acesti indicatori se pot calcula atat pentru intreaga societate cat si pentru proiecte de investitii separate. Foarte important in aceasta analiza este sa selectati cu atentie cu ce fel de rata a dobanzii faceti calculele, cea efectiv realizata ori una medie realizata. O rata de referinta prea mare poate depasi rentabilitatea economica iar una prea redusa poate induce ideea ca imprumuturie au fost folosite cu maxima eficienta.

Concluzia care trebuie sa se desprinda din acest articol este ca orice imprumut facut, purtator de dobanda, trebuie folosit la maxim, pentru ca rentabilitatea economica sa fie superioara costului imprumutului. In acest fel nu veti fi loviti de “efectul de maciuca.

Efectul de levier

Efectul de levier

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Cele mai cunoscute modele matematice de determinare a riscului de faliment sunt elaborate de profesorul american Eduard I. Altman in anii 60 si de profesorii Canon si Holder. Modele sunt cunoscute sub numele de “metoda scorurilor” sau “testul Z”.

1) Modelul Altman
Fiind o functie definita cu peste 50 de ani in urma, profesorul Altman continua sa o perfectioneze, ultima publicata fiind in anul 1993 in editia a doua a cartii “Corporate Financial Distress and Bankruptcy” (copyright 1993 by John Wiley & Sons, Inc. ISBN 0-471-55253-4). Ulterior aparitiei acestui model de analiza au fost elaborate mai multe variante cu aplicatii in diferite ramuri industriale si cu un numar de rate de la 4 la 8. Functia de baza are 5 rate si utilizeaza 8 variabile din situatiile financiare ale societatilor.

Variabile utilizate:
[v1] EBIT / Activ total
Excedent brut inainte de dobanzi si taxe (traducerea corecta pentru taxe fiind impozit pe profit);

[v2] Cifra de afaceri / Activ total
[v3] Capitalizarea bursiera / Datorii totale
Valoarea de piata a capitalurilor proprii (numarul de actiuni x valoarea bursiera a actiunii);
[v4] Capital de lucru net / Activ total
Capitalul de lucru net este calculat ca diferenta intre activele circulante si datoriile curente;
[v5] Surse proprii de finantare din profit / Activ total
Surse proprii de finantare: profitul retinut; nerepartizat; reinvestit).

Formula: Z = 3.3 x v1 + 0.99 x v2 + 0.6 x v3 + 1.2 x v4 + 1.4 x v5
Rezultatele testului:
Z < 1,5 : faliment iminent;
Z = 1,81 – 2,70 : deficit de lichiditati;
Z = 2,71 – 2,99 : solvabilitate, risc redus;
Z > 3 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

2) Modelul Canon si Holder
Modelul este asemanator cu cel elaborat de profesorul Altman dar pune acentul pe resursele interne ale societatii nefiind constrans de factori externi psihologici deoarece nu ia in considerare capitalizarea bursiera. Ori, se stie faptul ca valoarea de piata a capitalurilor proprii este mai mult o valoare psihologica decat o valoare contabila. Din punctul nostru de vedere acest model reflecta mai fidel realitatea decat modelul Altman.

Variabile utilizate:
[v1] (Creante + Numerar si echivalent de numerar) / Datorii curente
[v2] Capitaluri permanente / Pasiv total
[v3] Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri
[v4] Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata
[v5] EBE / Valoarea adaugata.

EBE = Excedentul brut din exploatare.

Formula: Z = 16 x v1 + 22 x v2 – 87 x v3 – 10 x v4 + 24 x v5
Rezultatele testului:
Z < 3,99 : faliment iminent;
Z = 4,00 – 6,49: deficit de lichiditati;
Z = 6,50 – 8,99 : solvabilitate, risc redus;
Z > 9,00 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

Catava elemente de retinut:
1) “Metoda scorurilor” doar prevede cu un grad de indeplinire destul de redus un eventual risc de faliment in perioada viitoare, perioada estimata de 2 ani. In consecinta calculul riscului de faliment pentru o perioada ulterioara mai mare de doi ani este inutila. De exemplu, simplul fapt ca la data realizarii analizei financiare societatea analizata functioneaza si nu este in stare de faliment (juridic), poate fi concludent.
2) Fiecare rata utilizata este ponderata cu un anumit coeficient, coeficient care s-a modificat pe parcursul anilor in functie de importanta pe care specialistii financiari au acordat-o diferitelor posturi din situatiile financiare si de ramura din care face parte societatea la care se aplica analiza. In functie de importanta pe care o acordati dvs. puteti inlocui ponderile acordate implicit cu ponderi proprii.
3) O problema care se mai poate ridica in calculul scorului este tipul perioadei utilizate: luna, trimestru, semestru sau an. Daca veti calcula riscul de faliment luand in considerare luni de inceput de an (primele doua trimestre), rezultatul analizei va fi ca societatea are un riscul de faliment va fi mai ridicat, decat daca veti lua in calcul perioada a doua a anului sau anul intreg. Explicatia este simpla: cu active ridicate ati realizat o cifra de afaceri si un profit redus in prima parte a anului si abia la sfarsitul anului situatia se echilibreaza cand, practic, cu aceleasi active ati marit rezultatele (cifra de afaceri, etc.). Ori se poate intampla fenomenul invers, daca vindeti active spre final de an sau aveti pierderi (cu active ridicate ati obtinut rezultate foarte reduse). Aceasta problema a raportarii efectelor (rezultatelor) din prima parte a anului la eforturi (active) ridicate se manifesta si asupra rezultatelor altor indicatori utilizati in analiza financiara nu doar in acest caz.

Sfat: In analizele realizate pe perioade de pana la trim. 3 nu utilizati riscul de faliment. Poate fi nesemnificativ pentru activitatea desfasurata si pentru rezultatele obtinute. In schimb, poate fi luat in considerare daca comparatia se face cu date ale concurentei deoarece perioadele sunt comparabile. In acest caz, veti compara doar rezultatele testului fara a va raporta la plajele de risc, societatea cu coeficientul cel mai ridicat stand cel mai bine in testul comparativ dintre societati, chiar daca, sa spunem ca, rezultatul Z o incadreaza in “deficit de lichiditati”.

Pentru o intelegere mai buna a celor doua modele va prezentam un exemplu practic:

Bilant (simplificat) SC A SC B
ACTIVE IMOBILIZATE NETE – TOTAL 10.000 9.000
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 15.000 10.000
ACTIV / PASIV TOTAL 25.000 19.000
DATORII – TOTAL, din care: 15.000 20.000
Datorii pe termen scurt (curente) 13.000 15.000
CAPITALURI PROPRII 10.000 -1.000
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE (simplificat) SC A SC B
Cifra de afaceri neta 100.000 50.000
Cheltuieli privind dobanzile 3.000 3.000
Rezultatul brut 10.000 5.000
Rezultatul net al exercitiului 6.000 -3.000
ALTE INFORMATII SC A SC B
Surse proprii de finantare din profit 5.000 0
Profit inainte de dobanda si impozit (EBIT) 13.000 8.000
Capitalul de lucru net 2.000 -5.000

 

VARIABILE / SOCIETATEA VARIABILA SC A SC B
EBIT / Activ total V1 0,520 0,421
Cifra de afaceri / Activ total V2 4,000 2,632
Capitaluri proprii / Datorii totale V3 0,667 (0,050)
Capital de lucru net / Activ total V4 0,080 (0,263)
Surse proprii de finantare din profit / Activ total V5 0,200 0,000
Riscul de faliment – (TESTUL “Z”) REZULTAT 6,452 3,649

Dupa cum vedeti, ambele societati analizate au obtinut peste 3 puncte prin aplicarea modelului Altman, deci riscul de faliment este inexistent. Totusi, se impune o analiza mai aprofundata a situatiei societatii B deoarece exista indicii clare ca rezultatul testului nu exprima realitatea. Este vorba de o pierdere de 3 mii UM, de un capital de lucru negativ de 5 mii UM si de capitaluri proprii negative, elemente care ar trebui analizate in dinamica pe ultimii 3-5 ani pentru a vedea daca trendul este descrescator sau doar este o situatie izolata.

Iata cum, exemplul de mai sus, ne atrage atentia ca aceasta metodologie de determinare a unui posibil faliment trebuie aplicata cu atentie, ea trebuind dublata de o analiza mai detailiata a activitatii societatii.

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Riscul de Faliment Calculat prin Metoda Scorurilor

Economia de Piata si Riscul de Faliment – ganduri-le mele din anul 2010 valabile si azi

Imediat dupa inceperea CRIZEI FINANCIARE din 2008 am auzit o stire la tv cum ca numarul falimentelor s-a dublat in anul curent fata de anul precedent, tendinta fiind in crestere. Nu se aratau motivele falimentelor ci doar categoriile de societati si industria din care faceau parte. Nici nu am la dispozitie un raport oficial sa-l studiez dar am incredere ca datele erau corecte, vreau doar sa “dibuiesc” cateva din motivele cresterii numarului de falimente.

Dar, de ce atatea falimente?
In primul rand economia a devenit “de piata“. Daca pana in 2000 eram in “drum spre piata” acum putem spune ca am “ajuns la piata“. Mai trebuie doar sa invatam cum sa ne purtam “la piata“, atat cei care suntem clienti cat si vanzatorii care ne servesc “de la taraba“.
In al doilea rand nu toata marfa de pe “taraba” este pe gustul tot mai nesatisfacut si mai sofisticat al clientilor. Un client nesatisfacut ocoleste “taraba” ta data viitoare daca nu l-ai satisfacut sufleteste.
In al treilea rand, cel mai important cred eu, nu toti “vanzatorii din piata” stiu sa-si vanda marfa chiar daca este de calitate. La fotbal si femei se pricep multi dar la afaceri doar cativa. Chiar daca utilizam negocierea directa de tipul “castig-castig” nu intotdeauna este si de partea noastra “castig“.

Diagnosticul Global al Societatii prin Modelul Rolland-Berger

Din multitudinea de modele de diagnostic global existente, atat internationale cat si dezvoltate local de diversi specialisti, am ales un model verificat pe plan international si care se poate aplica la orice societate deoarece variabilele sale nu tin cont de un anumit tip de economie sau dimensiune a societatii: Modelul Rolland-Berger.

Modelul de evaluare utilizat de firma de consultanta Rolland-Berger se prezinta sub forma de chestionar ce analizeaza 6 domenii de interes dupa 28 de criterii. In functie de aprecierile subiective facute se acorda o nota: minim este 1 iar maxim este 5.
Principalele domenii de interes analizate sunt: Produsele, Concurenta, Distributia, Productia, Financiarul, si Managementul.

Formula de calcul a punctajului este o medie: suma produsului numarului de aparitii al fiecarei aprecieri primite, raportata la numarul total de aparitii al aprecierilor primite;
Criterile si caracterizarile (criteriu : caracterizare) pentru fiecare domeniu:
Pentru Produse:
Calitate/fiabilitate: Top-level in segmentele tinta?
Nivel tehnologic: Top-level in segmentele tinta?
Gama de produse: Suficiente sinergii intre grupele de produse?
Potential inovator: Decalajul tehnologic poate fi depasit?
Sprijin extern: Au fost stabilite cooperari?

Pentru Concurenta:
Situatia pietei: Situaţia economica pe pietele de desfacere?
Tendinte de crestere: Cresteri pe termen lung peste/sub medie?
Structura concurentei: Nise atractive sau competitie directa acerba?
Competitivitate: Marime comparativa cu concurentii?

Pentru Distributie:
Clienti principali: Exista inca sau majoritatea au fost pierduti?
Structura clienti: Foarte putini sau multi?
Know-how: Exista suficient personal calificat?
Canale de distributie: Exista canale eficiente de distributie externe?
Service: Exista retea de service constituita?

Pentru Productie:
Amplasament: Concentrare sau imprastiere?
Organizare: Permit un flux de productie eficient?
Infrastructra: Moderna, necesita intretinere?
Utilaje: Sigure si eficiente?
Capacitate utilizata: Este dimensiunea adecvata activitatii viitoare?

Pentru Financiar:
Vanzari: Au scazut cu peste 20%?
Profit: A atins pragul de profitabilitate?
Active: Totalul activelor este inferior cifrei de afaceri?
Capital: Peste 50% din active?
Datorii bancare: Mai putin de 50% din cifrei de afaceri?

Pentru Management:
Comercial: Poate asigura restructurarea fara sprijun extern?
Distributie: Poate asigura restructurarea fara sprijun extern?
Cercetare-dezvoltare: Poate asigura restructurarea fara sprijun extern?
Productie: Poate asigura restructurarea fara sprijun extern?

Exemplu:
Tabelul de mai jos este partial completat:

Domeniul Criteriul Caracterizarea Aprecierea Masurile care se impun
In functie de raspunsul primit se formuleaza masura
1 2 3 4 5
PRODUSE Calitate/fiabilitate Top-level in segmentele tinta? x
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
MANAGEMENT Comercial Poate asigura restructurarea fara sprijun extern? x
Punctaj total 3 1 6 4 14

– aprecierea 1 apare de 3 ori;
– aprecierea 2 o singura data;
– aprecierea 3 apare de 6 ori;
– aprecierea 4 apare de 4 ori;
– aprecierea 5 apare de 14 ori;

Punctajul primit = [(1 x 3) + (2 x 1) + (3 x 6) + (4 x 4) + (5 x 14)] / (3 + 1 + 6 + 4 + 14) = 3,89

Desi, modelul de evaluare Rolland-Berger pare simplu de aplicat, in paractica aprecierile subiective facute de persoana respondenta il fac mai putin credibil. Spre exemplu, daca se constituie un panel din sefii de compartiment, fiecare va avea tendinta de a aprecia activitatea si compartimentul pe care il conduce si de a dezaprecia un compartiment cu care colaboreaza lunar si va fi neutru in aprecieri cu un compartiment cu care nu colaboreaza decat in situatii speciale. Din acest motiv, un diagnostic dat de o firma de consultanta in management poate scoate mai bine in evidenta domeniile care trebuie imbunatatite.

Diagnosticul Global Al Societatii Prin Modelul Rolland-Berger

Diagnosticul Global Al Societatii Prin Modelul Rolland-Berger

Sa folosesc Rata de actualizare fixa sau variabila

Cum este mai corect, sa folosesc un factor (rata) de actualizare fix pe toata perioada evaluata/prognozata, de exemplu 12% pe o perioada de 3 ani sau unul variabil?

Factorul de actualizare

Factorul de actualizare

Pentru intelegere mai usor acest lucru am realizat un exemplu simplu:
Vom calcula cat valoreaza 1.000$ pe o perioada de 3 ani. In prima varianta folosim o rata fixa de actualizare pentru toate perioadele iar in cea de-a doua vom folosi rate variabile de actualizare.

Actualizare cu indice fix:
1.000$ actualizati cu 12% pe trei ani vor face:
Anul 1: 1.000 / 1,12 = 892,86$;
Anul 2: 892,86 / 1,12 = 797,19$;
Anul 3: 797,19 / 1,12 = 711,78$;

Actualizare cu indice variabil:
1.000$ actualizati cu 12% in primul an, cu 13% in al doilea, respectiv 14% pentru ultimul an vor face:
Anul 1: 1.000 / 1,12 = 892,86$;
Anul 2: 892,86 / 1,13 = 790,14$;
Anul 3: 790,14 / 1,14 = 693,11$;

Care este cea mai realista valoare rezultata, cea calculata cu rata fixa sau cea calculata cu rata variabila?
Dupa cum vedeti, valoarea actualizata dupa trei ani pentru aceeasi suma este diferita in functe de ratele de actualizare folosite, generand o diferenta de 18,67$. O alta concluzie care se desprinde este ca, cu cat rata de actualizare creste cu atat scade in timp valoarea reala a sumei initiale investite/analizate.
Deci, utilizarea unei indice variabil de actualizare conduce spre rezultate mult mai reale decat in cazul utilizarii unui indice fix, cu conditia ca acest indice sa fie ales corect.
Pentru investitii va recomandam folosirea indicelui de inflatie prognozat la care adaugati 1 sau 2 puncte. Mai puteti folosi rata dobanzii medii de pe piata.
Si inca ceva, un investitor trebuie sa castige cel putin cat ar fi castigat daca si-ar fi lasat banii in banca intr-un depozit la termen.

Deoarece, in realitate aproape ca nu exista rate de inflatie ori de indatorare constante pe mai multe perioade anuale, sfatul nostru este sa folositi in analizele de previziune ori in alte calcule care necesita valori actualizate, rate diferite pentru fiecare perioada.

Indicatorul Valoarea Adaugata

Valoarea adaugata (VA) reprezinta surplusul de bogatie adaugat prin valorificarea potentialului uman si contributia sa la realizarea valorii adaugate. Indicatorul masoara performanta economico-financiara a intreprinderii, indicele de crestere al valorii adaugate trebuind sa-l depaseasca pe cel al productiei exercitiului si sa fie intr-o crestere continua.

Valoarea adaugata se poate determina prin metoda sintetica prin care se scad consumurile intermediare din productia exercitiului la care se adauga marja comerciala si marja activitatii de leasing sau prin metoda de repartitie (aditiva) prin care insumeaza cheltuielile cu personalul, impozitele si taxele, amortizarea si profitul din exploatare.
Formula de calcul:

VA = MC + MAL + PE – CHELTUIELI EXTERNE
MC = marja comerciala
MAL = marja activitatii de leasing
PE = productia exercitiului

Pentru intelegerea indicatorului “Marja activitatii de leasing” si lista cheltuielilor externe vezi articolul “Soldurile Intermediare de Gestiune“. In articolul “Soldurile intermediare de gestiune” explicam modificarile facute in bilant prin OMF 1752/2005, ce au dus la aparitia unui nou indicator financiar pe care au l-am numit: “MARJA ACTIVITATII DE LEASING“. In teoria financiara n-o sa gasiti acest indicator, dar acum poate fi calculat de catre societatile de leasing. El masoara rentabilitatea activitatii de finantare prin leasing, intreprinsa de societatile autorizate. Principiul de calcul aplicat este acelasi cu cel de la indicatorul “marja comerciala”.

Alti indicatori in care este inclusa valoarea adaugata in analiza:
VALOAREA ADAUGATA LA UN LEU PRODUCTIE REALIZATA (VAPR)
Masoara cantitatea efectiva din productia marfa realizata adaugata de intreprindere peste achizitiile realizate.
Formula de calcul:
VAPR = VA / PMR
VA = valoarea adaugata
PMR = productia marfa realizata

VALOAREA ADAUGATA PE SALARIAT (VAS)
Determina eficienta folosirii factorului uman. Raportul trebuie sa fie intr-o crestere continua.
Formula de calcul:
VAS = (VA / NS) x 100
VA = valoarea adaugata
NS = numarul mediu/total de salariati sau numarul mediu/total de ore de lucru

CHELTUIELILE DE PERSONAL IN VALOAREA ADAUGATA (CHPVA)
Rata masoara ponderea cheltuielilor de personalul in valoarea adaugata. Un coeficient mai mare de 80% nu este benefic pentru societate deoarece inseamna multa munca manuala. Industria de lux poate trece de acest prag deoarece se lucreaza foarte mult manual. Daca raportul nu este reprezentat procentual (imultit cu 100) indicatorul este cunoscut sub denumirea de “Contributia factorului uman la formarea valorii adaugate“.
Formula de calcul:
CHPVA = (CHP / VA) x 100
CHP = cheltuieli de personal
VA = valoarea adaugata

GRADUL DE INTEGRARE PE VERTICALA – RATA VALORII ADAUGATE (GIV)
Cu cat societatea prelucreaza mai mult materiile prime gradul de integrare creste. In industria textila gradul de integrare pe verticala este redus deoarece se lucreaza foarte mult in lohn iar forta de munca este inca ieftina. Si in industria de lux se lucreaza foarte mult manual, dar forta de munca este inalt calificata iar gradul de integrare pe verticala este ridicat.
Formula de calcul:
GIV = (VA / CA) x 100
VA = valoarea adaugata
CA = cifra de afaceri

Indicatorul Valoarea Adaugata

Indicatorul Valoarea Adaugata

Te bazezi pe profitul net reinvestit pentru investitii?

Este profitul net reinvestit o sursa pe care sa te bazezi atunci cand vrei sa faci o investitie? Iata o intrebare la care incerc sa dau raspuns in acest articol.

Scurt istoric pentru tineri
Dupa anii ’90, cand intreprinderile au renuntat la varsarea in contul de investitii a sumelor din profit destinate dezvoltarii si retehnologizarii, fondul de investitii a devenit doar o pozitie in planul de afaceri fara a avea un echivalent in numerar iar amortizarea anuala a devenit doar o cheltuiala fara a se mai ingloba in fondul de dezvoltare. Din pacate, am intalnit chiar si in anii 2000 anumiti manageri (scoliti in vremea cand eu deveneam utecist sau chiar pionier) ce mai considerau amortizarea anuala o sursa de numerar disponibila pentru investitii viitoare. Din fericire acestia au iesit deja la pensie si nu mai este cazul sa dam prea multe explicatii.

Actualitate
Din cand in cand legislatia din tara asta mai ofera cate o scutire de impozit pe profitul reinvestit, lucru ce ar trebui sa impulsioneze investitiile. Masura este buna dar aplicata doar daca ai profit. Ori daca dispui de numerarul necesar cu care sa achiti contravaloarea investitiilor poti avea si pierderi contabile ca investitiile se pot realiza.
Concluzie rapida: Numerarul disponibil este motorul investitiilor. Daca nu il ai investitia nu merge. Poti avea profit contabil daca facturile emise nu le incasezi la timp ca sa poti achita facturile de la furnizorii de echipamente. Ajungi (trebuie) sa te imprumuti.

Un fel de “exemple” care sa sustina concluzia de mai sus
Din pacate, majoritatea societatiilor comerciale nu au suficient profit pentru a sustine investitiile doar prin aceasta sursa si trebuie sa apeleze la sursele “clasice”. Aceste surse pot fi: aport de capital si emisiuni de obligatiuni, credite bancare si imprumuturi personale. Iar pe langa aceastea mai sunt unele surse “de conjunctura”, cu ar fi amanarea la plata a unor facturi si chiar a salariilor pe o anumita perioada. Amanarea la plata a unor facturi de la furnizorii mai putin importanti sau a salariilor nu sunt considerate surse pentru investitii dar sunt utilizate pentru a achita rate scadente la credite, facturi scadente emise de furnizori importanti (strategici) ori pentru achitarea la timp a datoriilor la stat. Nu este sanatos economic sa amani la plata salarii ori facturi de la furnizori (mai ales de utilitati) dar se practica frecvent cu toate ca exista penalizari contractuale sau legale. Si iata ca ajungem tot la numerar in loc sa ajungem la profit net. Doua lucruri total diferite.

Probabil o concluzie de final: Nu ai bani de investitii, nicio problema, te imprumuti. Riscul de investitie il transferi si celui care da numerarul (investitor sau banca). Un singur lucru ar trebui, totusi, sa iei in considerare: Datoriile nu ar trebui sa treaca de 80% din valoarea activului daca vrei sa dai banii inapoi la cei care te-au imprumutat!

Profitul net reinvestit

Profitul net reinvestit

Cash-Flow Calculat pe baza de Formule Financiare

In analiza financiara, de cele mai multe ori, se analizeaza fluxurile de numerar pe baza unor formule simple fara a se mai face calculele si clasificarile complicate pe care o cere realizarea fluxului de numerar conform cu IAS 7 – Situatia fluxurilor de trezorerie. Este mai simplu si mai rapid chiar daca gradul de precizie este mai scazut fata de varianta in care se face un flux de numerar prin metoda directa.

Utilizarea unor formule de calcul care sa identifice variatiile intre doua perioade, in locul complicatelor grupari si regrupari ale fluxurilor de intrare si de iesire, simplifica munca analistilor financiari. Realizarea unui flux de numerar care sa corespunda cu cerintele IAS 7 necesita de cele mai multe ori utilizarea unui soft performant si un timp relativ indelungat de lucru. De multe ori presati de timp analistii financiari au recurs la simplificarea lucrurilor prin utilizarea formulelor de calcul in calcularea Cash-Flow-ului.
Utilizarea acestor formule face ca definitia fluxului de numerar din standardul IAS 7 sa nu mai corespunda in totalitate cu rezultatul obtinut, sau mai bine (re)formulat, sa se largeasca, in sensul includerii unor elemente ce nu tin strict de numerarul sau de echivalentul de numerar vehiculat intr-o anumita perioada. Din acest motiv, utilizarea unor formule de calcul in locul realizarii unui flux de numerar trebuie sa se faca doar acolo unde analiza fluxurile generate intr-o anumita perioada este secundara. Evident ca, o analiza corecta a modului de utilizare al numerarului ar trebui sa implice si realizarea unui flux de numerar realizat prin metoda directa si nu pe baza unor formule financiare.
Analiza cash-flow-ului se face pe cel putin doua perioade deoarece in formule sunt incluse variatiile in timp ale unor valori. Pentru relevanta, cel mai adesea se ia in calcul o perioada de un an (31 decembrie fata de 01 ianuarie).
Analizand cele trei formule de mai jos veti observa ca intram, mai degraba, pe taramul fondurilor decat cel al fluxurilor reale de numerar si ca de fapt, analizam miscarea unor fonduri ce nu au o totala corespondenta in numerar. Oricum, pentru analistul financiar cunoasterea acestor modificari aduce un plus de informatie in analiza financiara, chiar daca, asa cum am spus mai sus, nu se respecta in totalitate notiunea contabila de flux de numerar. De aceea recomandam acest tip de analiza doar dupa ce s-au calculat indicatorii ce analizeaza gradul de lichiditate si de solvabilitate. Daca se constata ca exista intarzieri la incasare si plata, valori rezultate ale indicatori de lichiditate si solvabilitate aproape de pragurile limita ori subunitari, ar trebui sa se treaca la analiza specifica a modului in care gestioneaza numerarul si eventual, sa se faca un flux de numerar care sa respecte principiile de realizare impuse de standarul IAS 7.

CASH-FLOW DE GESTIUNE (CFG)
Rezultatul tuturor operatiunilor de gestiune reprezinta cash-flow-ul de gestiune. Operatiunile de gestiune sunt cele de exploatare, investitie si finantare.
Formula de calcul:
CFD = RN + CHD + CHAMO
RN = rezultatul net
CHD = cheltuiala cu dobanda
CHAMO = cheltuiala cu amortizarea

CASH-FLOW DISPONIBIL (CFD)
Exprima capacitatea efectiva a societatii de a remunera actionarii si creditorii. Este efectiva deoarece nu ia in calcul impozitul pe profit.
Formula de calcul:
CFD = CFDact + CFDcr
CFDact = RN – (CPR1 – CPR0)
CFDcr = CHD – (DATFIN1 – DATFIN0)

RN = rezultatul net
CHD = cheltuiala cu dobanda
CPR = variatia capitalurilor proprii
DATFIN = variatia datoriilor financiare pentru care s-au platit dobanzi in perioada analizata

CASH-FLOW OPERATIONAL (CFO)
Reprezinta capacitatea potentiala de finantare viitoare a intreprinderii, de remunerare a investitorilor de capital si a creditorilor din rezultul de exploatare obtinut. Se mai numeste si cash-flow de exploatare.
Formula de calcul:
CFO = RN + CHAMO
RN = rezultatul net
CHAMO = cheltuiala cu amortizarea

Cash-Flow Calculat pe Baza de Formule Financiare

Cash-Flow Calculat pe Baza de Formule Financiare