Dezvoltam programe de analiza financiara si promovam produse de calitate prin marketing afiliat. Viziteaza-ne zilnic!

Category: Economie

Planificarea Financiara a Dezvoltarii Afacerii

Planificarea financiara a dezvoltarii unei intreprinderi presupune intocmirea situatiilor financiare previzionate cu scopul prevenirii lipsei de lichiditati, a reducerii incertitudinii care planeaza asupra viitorului societatii dar si pentru necesitatile de informare ale actionarilor si ale altor investitori.

Pentru managementul de varf al societatii si pentru ceilalti utilizatori de informatii financiare (actionari, banci, SVM-uri, etc.) necesitatea construirii unor situatii financiare previzionate este cu atat mai importanta cu cat interesul si riscul asumat in creditarea sau investitia efectuata este mai ridicata. In general, contul de profit si pierdere este singurul document care se previzioneaza, bilantul si fluxul de numerar constituind documente de raportare a situatiei economice trecute. Dupa cum se stie, nicio intreprindere nu-si poate indeplini obiectivele strategice si bugetare fara resursele necesare obtinute la momentul oportun. Nici un creditor sau actionar nu va investi daca nu este sigur ca-si poate recupera investitia la momentul stabilit de el.
In practica din intreprinderi, si nu numai, se realizeaza investitii fara a exista profit curent sau investitii peste limitele fondurilor disponibile. Incepand cu anii ’90, cand nu s-au mai virat la banca (intr-un cont de investitii) o suma egala cu fondul de dezvoltare constituit, investitiile au devenit libere pentru societati. Sensul de “libere” trebuie inteles ca “managementul investitiei, al dezvoltarii“, managerii trebuind sa gaseasca sursele de finantare care sa le asigure viitoarele plati pentru investitiile necesare bunei functionari a societatii si, de ce nu, pentru dezvoltarea de noi afaceri. Aici intervin calitatile echipei manageriale de a atrage fonduri de finantare si de a construi planuri de afaceri. Pentru a obtine fondurile necesare este nevoie de un plan de afaceri care pe langa multe alte prognoze trebuie sa cuprinda situatii financiare previzonate.

Principalele intrebari la care se afla raspunsurile prin previzionarea situatiilor financiare (contul de profit si pierdere, bilantul si fluxul de numerar) sunt:

  1. Care este necesarul de finantare externa (societatii) in conditiile utilizarii capacitatilor disponibile la maxima capacitate ori la capacitatea dorita?
  2. Care este nivelul cifrei de afaceri pentru care nu este necesara finantarea externa (credite ori emisiuni de capital)?
  3. Va putea societatea sa obtina o anumita marja a profitului mentinand constant raportul datorii/capitaluri proprii si capitalul social la acelasi nivel?
  4. Vor putea recupera creditorii la termenul scadent banii investitii/imprumutati?
  5. Care sunt ratele de rotatie (si alti indicatori) viitoare ale activelor si datoriilor in noile conditii?

Etapele de construire a situatiilor financiare previzionate sunt identice pentru toate cele trei modele:

  1. Stabilirea ipotezelor privind perioada viitoare;
  2. Stabilirea unui obiectiv, in speta, a unor indicatori financiari de atins si a pragurilor limita de incadrare a acestora;
  3. Elaborarea situatiilor financiare previzionate;
  4. Verificarea indeplinirii obiectivelor stabilite;

Ipotezele privind mediul economic permit stabilirea unor niveluri posibile de atins sau praguri limita impuse pentru diferiti indicatori cum ar fi: cifra de afaceri, cheltuielile aferente cifrei de afaceri profitul brut, stocurile limita, nivelul indatorarii sau numerarul ncesar unei anumite investitii, etc.
Indicatorii obiectiv de atins sunt intervale de variatie sau limite pentru pentru anumiti indicatori sau elemente de patrimoniu.
Elaborarea situatiilor financiare previzionate se realizeaza pe baza unor planuri de marketing, de investitii, de reducere a normelor de consum si cheltuieli, de reorganizare, etc.
Orice strategie, plan, prognoza sau activitate necesita o verificare la final (eventual si pe etape intermediare) pentru a fi siguri ca au fost indeplinite obiectivele stabilite initial.

Egalitatea dintre profitabilitate si lichiditate nu este o regula de baza, oricand lipsa de lichiditati duce la neindeplinirea planului/bugetului si chiar a strategiei pe termen lung ori conduce la insolvabilitate temporara.
Iar un profit ridicat nu inseamna intotdeauna si o valoare de piata ridicata, profitul putandu-se realiza cu un grad de indatorare ridicat ceea ce reduce valoare de piata a societatii. De retinut ca nu orice societate “plina de datorii” este intotdeauna atractiva pentru investitorii stabili de pe piata de capital.

Voi prezenta trei metode de planificare financiara: primul model prezentat este modelul normativ al doilea este modelul cresterii sustenabile iar al treilea model este modelul de crestere autofinantata. In cadrul exemplelor realizate vom detailia fiecare model.

Modelul normativ stabileste anumite rate de rotatie ale elementelor patrimoniale sau indicatori de atins in urmatoarea etapa.
Cresterea sustenabila presupune cresterea cifrei de afaceri in conditiile mentinerii constante al levierului financiar (datorii/capitaluri proprii) si al mentinerii la acelasi nivel a capitalului social.
Modelul de crestere autofinantata presupune un necesar de fond de rulment egal cu 0 (zero), societatea dimensionandu-si activitatea doar la nivelul la care nu trebuie sa se mai imprumute.

Mentionez ca articolul are la baza o prodedura reala aplicata in practica si a fost publicat prima data in urma cu mai bine de 15 ani in revista Finante Banci Asigurari editata de Tribuna Economica. La acesta republicare in blog am facut cateva “ajustari” necesare incadrarii in limitele unui post pe blog si mici revizuiri de text. Nu am revizuit in calcule ratele de impozitare utilizate in acea perioada pentru ca am considerat ca nu este relevant un procent de 50%, 25% sau de 16% ci mai degraba este importanta tehnica aplicata in previziune.

Planificarea Trezoreriei in Conditii de Incertitudine

In practica este mai putin importanta denumirea si mult mai importanta realizarea corecta si incadrarea in buget. Din experienta proprie va pot spune ca daca un tablou de trezorerie este realizat corect se poate indeplinii chiar si in proportie de 90% iar un buget al trezoreriei in proportie de 60%-70%. La inceput veti avea unele dezamagiri dar veti constata de la o luna la alta ca va veti incadra in planul lunar propus.

Trecerea de la economia centralizata in urma cu foarte multi ani, cu decizii luate la nivel de centrala sau minister, la economia descentralizata cu centrul decizional situat la nivel de intreprindere, a condus la aparitia unor fenomene economice specifice acestui tip de “gestiune a bunastarii”. Nu vom cauta sa inventariem toate aceste fenomene ci vom amintii doua deosebit de periculoase: blocajul financiar (care inca se mai simtea chiar si dupa anul 2007 in unele ramuri) si falimentul (care inca nu este aplicat si la nivelul marilor datornici persoane fizice!), acestea fiind alimentate de starea de incapacitate temporara sau prelungita de plata.

Lipsa lichiditatilor necesare achitarii furnizorilor, obligatiilor bugetare si de personal, a creditelor si a dobanzilor catre institutiile financiare inseamna incapacitate de plata. Incapacitatea de plata se manifesta la data scadentei datoriilor si devine mai grava cand se acumuleaza datorii catre mai multe surse.
Incapacitatea de plata poate fi temporara sau de lunga durata. Incapacitatea temporara de plata dureaza cateva zile si se manifesta in jurul datelor de plata a salariilor si a retinerilor salariale sau in perioadele de plata a ratelor bancare sau de leasing. Incapacitatea temporara de plata se elimina, in general, prin credite de descoperire de cont pe 15 zile sau credite pe termen scurt de 30 – 180 zile. Masurile care se impun pentru a elimina incapacitatea temporara de plata sunt cele care trebuie avute in vedere zi de zi in ceea ce priveste gestiunea clientilor, a furnizorilor si a trezoreriei. Daca nu se pot impulsiona incasarile sau amana platile se impune contractarea de credite. Decizia privind amanarea platilor sau contractarea unui credit se poate lua comparand volumul penalitatilor pentru neachitarea in termen a facturilor sau obligatiilor bugetare cu costul creditului, preferandu-se cea mai avantajoasa solutie. Costul creditelor cuprinde dobanzile, comisioanele si taxele notariale. Incapacitatea de plata prelungita este cea mai periculoasa, putand duce la faliment daca nu se iau masurile necesare pentru inlaturarea sa. La incapacitate de plata de lunga durata se ajunge doar dupa ce a fost depasit stadiul incapacitatii temporare de plata, fenomenul fiind mult mai grav inlaturarea sa neputandu-se rezolva cu credite de trezorerie. Cauzele acestei stari trebuie cautate la nivelul de varf al managementului, lipsa calitatii produselor, a clientilor neputand fi imputata unor manageri de nivel inferior.

Atentie! Lipsa clientilor nu se compenseaza cu credite, societatea va ajunge sa fie o “consumatoare de credite” din ce in ce mai mare si va sfarsi tot in faliment.

Limitandu-ne doar la tema acestui articol, principala cauza a lipsei de lichiditati o reprezinta incasarile insuficiente pentru a acoperii necesarul de plati pe o anumita perioada. Alte cauze se pot identifica si la nivelul productiei care “isi face planul“, produsele ramanand in depozitele societatii sau ale distribuitorilor si a magazinelor din lipsa de cerere, “risipei de cheltuieli“, sau altfel spus, consumuri ridicate de materii prime si materiale, cheltuieli administrative ridicate, cheltuieli de protocol nesabuite, etc. Pe langa acestea intervine proasta planificare a incasarilor si a platilor, lucru de care vom incerca sa ne ocupam in continuare.

O buna planificare a trezoreriei salveaza resursele intrepinderii prin utilizarea lor la cel mai redus cost si conduce, implicit, la cresterea veniturilor si a rentabilitatii.

In planificarea trezoreriei se porneste de la intocmirea bugetului trezoreriei si prin planul de trezorerie (pe termen scurt).
Bugetul trezoreriei – cuprinde toate veniturile incasabile si toate cheltuielile platibile (decasabile), aranjarea posturilor fiind facuta in functie de provenienta si destinatie. Se intocmeste odata cu bugetul de venituri si cheluieli.
Planul de trezorerie – se intocmeste, de regula, lunar pe o perioada de o luna, dar se poate intocmi si saptamanal, perioada planificata variind de la o saptamana la un trimestru. Cuprinde toate grupele majore de incasari si plati cu datele scadente.
In planificarea trezoreriei gradul de precizie se reduce pe masura ce orizontul de timp se mareste, cele mai bune rezultate obtinandu-se pe o perioada de o luna si prin utilizarea planificarii glisante, adica actualizarea in permanenta a planului.

Planul de incasari si plati propus se intocmeste in ultima saptamana a lunii curente pentru o perioada de trei luni cu defalcare pe zile pentru prima saptamana, saptamanal pentru urmatoarele trei saptamani ale primei luni, decadal pentru urmatoarea luna ultima luna nedefalcandu-se. Planul se actualizeaza saptamanal sau zilnic in functie de posibilitati.

Etapele realizarii tabloului (planului) de trezorerie:

  1. Preluarea veniturilor si cheltuielilor aferente perioadei planificate din bugetul trezoreriei;
  2. Identificarea, pe cat posibil, a tuturor termenelor de plata si incasare cu termene cunoscute si includerea lor in planul de trezorerie;
  3. Determinarea fluxurilor posibile de incasari si plati ce nu au termene cunoscute;
  4. Identificarea golurilor de trezorerie si acoperirea lor;

Pentru a reusi sa intocmim un asemenea plan de incasari si plati cat mai real va trebui sa-l descompunem pe parti componente pastrand aceleasi perioade de incasare. O posibila descompunere a tabloului poate arata in felul urmator:

Exemplul 1:
Sold Initial banca 1:
Incasari banca 1:
—— in lei:
——– clientul important X – lei
——– clientul important Y – lei
——– alti clienti – lei
—— in devize:
——– deviza eur:
————- clientul important X – eur
————- clientul important Y – eur
————- alti clienti – rur
——– deviza usd:
————- clientul important X – usd
————- clientul important Y – usd
————- alti clienti – usd
——– deviza xyz:

Plati banca 1:
—— in lei:
——– clientul important X – lei
——– clientul important Y – lei
——– alti clienti – lei
—— in devize:
——– deviza eur:
————- clientul important X – eur
————- clientul important Y – eur
————- alti clienti – rur
——– deviza usd:
————- clientul important X – usd
————- clientul important Y – usd
————- alti clienti – usd
——– deviza xyz:

Flux de Numerar banca 1 (Incasari – Plati)
Sold final banca 1 (Sold Initial + Fluxul de Numerar)

Tabloul (planul) final agregat al trezoreriei:
Suma Soldurilor initiale pe surse
+ Suma Fluxurilor de Numerar pe surse
= Suma Soldurilor Finale pe surse

Dupa preferinta, puteti realiza un singur tabel sau mai multe, descompunerea fiind aleatoare. Important este ca la agregarea datelor sa nu uitati nici o plata sau incasare.
Se poate realiza cate un tablou pentru toate bancile la care exista cont deschis. Nu trebuie uitata casa in lei si in devize iar daca exista rulaje reduse prin anumite conturi, ele pot fi cumulate la o sectiune distincta denumita “Alte Incasari” si/sau “Alte Plati”.

De retinut in realizarea tabloului general al trezoreriei:

  • in realizarea tabloului general al trezoreriei veti prelua doar totalurile perioadei;
  • identificati pe cat posibil toti clientii si furnizorii cu termene cunoscute de plata;
  • daca lucrati cu termene de plata si nu de incasare nu uitati sa tineti cont de zilele de decontare dintre data platii si cea a incasarii: 2 zile pentru banca romana diferita de a dvs. si 4 zile pentru banca externa;
  • nu uitati de facturile ce inca nu s-au primit/emis la data intocmirii planului dar care trebuie achitate/incasate in perioada previzionata: introduceti si alte facturi posibile de furnizori si clienti;
  • daca o factura se incaseaza/achita in mai multe transe acest lucru trebuie avut in vedere;
  • actualizati zilnic planul de trezorerie pentru a preintampina sau contracara deficitul de lichiditati;
  • daca utilizati efecte de comert pentru plata facturilor urmariti cursul acestora telefonic la beneficiar, acesta putand gira efectul la alt partener;
  • in valoarea facturii luati in considerare si valoarea TVA-ului;

Sfaturi pentru a evita intrarea in incapacitate de plata:

  • folositi planificarea financiara pe termen lung si gestiunea clientilor, a furnozorilor si a trezoreriei pentru a elimina riscul intrarii in incapacitate de plata;
  • utilizati instrumente de plata sigure (acreditiv documentat la Bucuresti, bilete la ordin, cambii), acestea avand date fixe de incasare, spre deosebire de ordinul de plata care nu are;
  • utilizati scontarea si factoring-ul ca modalitati de incasare in avans;
  • incheiati contracte ferme cu specificarea valorii contractate si a comenzilor lunare;
  • incercati sa devansati termenele de plati de mare valoare peste cele de incasari si mentineti tot timpul un sold mediu de casa si banca;
  • sodul zilnic al disponibilului trebuie sa o functie liniara;
  • defalcati platile mari in plati de valoare ce nu au impact ridicat asupra trezoreriei;
  • acordati sconturi pentru plata in avans si realizati o politica de credit comercial;
  • nu livrati marfa fara sa verificati bonitatea clientului;

De regula:
Deficitul de trezorerie se poate acoperii prin amanarea platii facturilor sau prin imprumuturi, in cazul in care se prefigureaza o perioada mai indelungata (termenele de plata ale salariilor si ale retinerilor aferente sau a ratelor de leasing).
Excedentul de trezorerie poate fi investit pe piata financiara, crea un depozit bancar de cateva zile sau pastra in sold pentru perioadele critice.

Exemplul 2:
Planul agregat (general) de incasari si plati pentru perioada ianuarie-februarie-martie (MODEL):

Planificarea Trezoreriei In Conditii De Incertitudine

Planificarea Trezoreriei In Conditii De Incertitudine – MODEL

Al doilea model se poate realiza direct fara a mai crea tablouri particulare pentru fiecare banca si poate corespunde cu bugetul trezoreriei daca este realizat anual. El poate contine date din tabloul general al trezoreriei care este realizat pe baza tablourilor specifice pentru fiecare cont bancar si casa. Planul se va actualiza saptamanal prin metoda glisanta (se elimina o perioada trecuta si se adauga concomitent alta perioada viitoare). Acest exemplu necesita un volum de munca ridicat si daca nu dispuneti de personal suficient sau de programe care sa preia datele direct din contabilitate este suficient sa realizati un plan al trezoreriei lunar ca in primul exemplu.

Diferente intre Bilantul Contabil si Bilantul Financiar

Pentru a surprinde cat mai corect realitatea economica dintr-o societate comerciala analizele economico-financiare importante ar trebui realizate pe baza unui bilant financiar si contabil.

Dar ce contine bilantul financiar?
a) elemente din bilantul contabil
b) + (plus) elemente din afara bilantului contabil care se adauga
c) – (minus) elemente din bilantul contabil care se scad

= (egal) BILANT FINANCIAR

a) Elementele din bilantul contabil
I) Se grupeaza in posturi asemanatoare toate elementele din bilant atat cele de activ cat si cele de pasiv. Elementele nesemnificative se cumuleaza cu alte elemente semnificative.
De exemplu, cheltuielile si veniturile in avans se trec, dupa caz, la creante, datorii sau stocuri. Daca este incasata o anumita suma semnificativa in avans se creeaza o obligatie de prestare a unui serviciu sau de realizare a unui produs. Daca obligatia este realizata in proportie de peste 50% am deja un stoc realizat dar nelivrat, iar daca este sub 50% am o datorie de indeplinit. In situatia in care am cheltuieli inregistrate in avans, am o creanta fata de tert, transpusa fie, intr-un serviciu, fie intr-un produs de primit.
Provizioanele constituite, fie reduc elementele pentru care au fost create fie maresc capitalurile proprii, sumele ramase la indemana societatii folosindu-se in urmatorii ani. Daca nu au fost constituite se pot lua in evidenta in bilantul financiar, dar sfatul nostru este sa le inregistrati si in contabilitate.

II) Se fac diferse reclasificari de elemente pentru a reflecta mai corect situatia financiara. In general, aceste reclasificari vor avea efect asupra indicatorilor de lichiditate, solvabilitate si datorii, care vor exprima mai corect realitatea din societate.

Elemente care se pot reclasifica in bilantul financiar:
– un credit pentru productie sub forma unei linii de credit pentru exploatare sau pentru activitatea curenta este in 90% din cazuri prelungit la scadenta. In bilant el este trecut la datorii pe termen scurt dar prin faptul ca nu se achita la scadenta (daca exista antecedente de acest fel) se va trece la datorii pe termen lung.
– similar exemplului de mai sus, in cazul unui imprumut pe termen scurt (inregistrat in conturile 451 si 455) de la o parte afiliata care se tot prelungeste fara a se rambursa, trebuie inclus la datorii pe termen lung (inregistrat in conturile 166 si 167). Daca imprumutul nu este purtator de dobanzi ar trebui asimilat subventiilor pentru investitii (inregistrat in conturile 132 sau 138).
– datoriile fiscale neachitate la scadenta sunt purtatoare de penalitati si dobanzi de intarziere. Chiar daca legea ne obliga sa le calculam si sa le inregistram in contabilitate, nu intotdeauna facem acest lucru si asteptam identificarea lor in urma unui control fiscal. Daca valoarea este semnificativa este util sa le evidentiem in bilantul financiar la datorii pe termen scurt. Iar daca lucram la un buget este bine sa le includem la cheltuieli.

Elemente care se asimileaza in bilantul financiar
a) Cheltuielile in avans se asimileaza, in general, creantelor, dar, daca valorile sunt semnificative se pot detailia pe tipuri de creante: leasing finaciar, creantele comerciale, impozite si taxe de recuperat sau dobanzi de incasat. In consecinta, un indicator financiar care are in componenta creantele la numitor ori numarator, va include implicit si valoarea cheltuielilor in avans.

b) Veniturile in avans se asimileaza datoriilor curente (alte datorii pe termen scurt). In consecinta, un indicator care are in componenta datoriile curente va include implicit si valoarea veniturilor in avans.

O alta atentie trebuie acordata cheltuielilor mascate.
De exemplu, plata angajatilor si/sau acordarea primelor prin contracte de colaborare (contul 621 – cheltuieli cu colaboratorii) ori acordarea primelor sub forma de deconturi de cheltuieli sau de deplasari (contul 625 – cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari). Cu toate ca se incalca legislatia salariala, este o practica curenta de a masca salariul acordat si avantajele asimilate, identificarea si repunerea lor pe cheltuiala salariala ar reflecta mult mai corect situatia din societate, iar indicatorii care reflecta aceasta cheltuiala ar fi mai corect calculati.

b) Elementele din afara bilantului contabil care se adauga
De cele mai multe ori elementele din afara bilantului se ignora total, contabilitatea de gestiune existand doar in teorie nu si in practica. Aceasta practica trebuie suprimata deoarece nu prezinta corect realitatea ori, chiar, o ascunde fata de investitori, creditori si alte institutii.
Aceste elemente din afara bilantului ne intereseaza pentru realizarea bugetului si a fluxului de numerar pe urmatoarea perioada. Cele doua categorii de elemente semnificative si contingente care pot exista in afara bilantului sunt imobilizarile scoase si angajamente date si primite.
Aplicand IAS-urile “ca la carte” va trebui sa scoatem din patrimoniu (sa nu prezentam in situatiile financiare) imobilizarile care nu mai aduc beneficii economice viitoare pentru societate. Daca am aplica acest rationament si am avea imobilizari si alte active in afara bilantului cu o anumita valoare ecomomica pentru un eventual tert, acestea ar trebui incluse in buget prin adaugare la restul imobilizarilor, deoarece prin valorificare s-ar asigura o intrare de numerar sau echivalent de numerar.
Daca am acordat o garantie pentru un tert si acesta este la data realizarii bugetului in stare de faliment sau intr-o incapacitate prelungita de plata va trebui sa luam in calcul riscul de a onora angajamentul (sa platim datoria in locul lui). Va trebui sa integram si aceste angajamente in bilant la datorii si in fluxul de numerar la plati. In schimb, daca am primit un angajament si ne aflam intr-o incapacitate prelungita de plata dar si tertul (banca sau o societate din cadrul grupului care s-a angajat) “nu o duce bine” nu vom adauga la creante angajamentul primit, deoarece sansele ca acesta sa fie onorat vor fi reduse.
Dar, daca totusi, consideram ca va fi onorat, trebuie sa calculam comisionanele si dobanzile pe care le vom plati pentru serviciul (creditul) primit si sa includem sumele de plata la datorii pe termen scurt si la cheltuieli financiare.
In acest caz lucram doar cu datorii pe termen scurt deoarece este foarte greu de prognozat o asemenea situatie pe o perioada mai indelungata.

c) Elementele din bilantul contabil care se scad
Elementele descrise mai jos pot fi eliminate din bilant atat in analiza financiara realizata pe date istorice, cat si in buget ori previziune.
O alta practica intalnita este realizarea inventarului la stocuri si imobilizari superficial. De cate ori ati constatat si inregistrat stocuri depreciate si ati scos din activ imobilizari care nu mai corespund cu cerintele standardului 16 Imobilizari corporale? Chiar daca ati constatat acesta situatie ati ignorat-o contabil ori o tot amanati, deoarece are repercusiuni fiscale.
Dupa cum am mai spus, o analiza financiara buna trebuie sa evidentieze patrimoniul cat mai corect. Trebuie scoase din activ toate elementele de genul celor mentionate mai sus daca nu au fost provizionate. La fel vom proceda si cu creantele pe care stim ca nu le vom recupera dar nu au fost provizionate, tot din acelasi motiv fiscal.

Cateva reguli generale pentru realizarea bilantului financiar:
Anumite elemente identificate nu prezinta interes major in analiza financiara pe date istorice ori in buget sau previziune, deoarece ponderea lor in totalul activului ori a pasivului este nesemnificativa. Nu pierdeti vremea cu ele, aplicati un rationament profesional in analiza acestor elemente!
Daca identificati elemente care ar necesita repunere in bilant ori scoaterea lor, efectuati modificarile pe ultima perioada in analiza financiara si pe prima in buget ori previziune. De exemplu, nu pierdeti vremea cu recalcularea provizioanelor la stocuri sau creante pe fiecare perioada istorica analizata ci doar la ultima. In acest caz, consumul de munca impus nu mai justifica acuratetea datelor obtinute pentru anii istorici.
Tot aplicand acelasi principiu, de raport optim intre efectele obtinute si costurile pentru obtinerea lor, nu este relevant sa calculati riscul de faliment pe o perioada mai veche de un an.

Si daca, tot am mentionat riscul de faliment, facem o paranteza si spunem ca este cel mai corect sa-l calculezi pe ultima perioada analizata si pe urmatoarea, cea cu date bugetate. Eventual, sa-l calculati pentru cateva perioade mai vechi si sa va calibrati metoda de calcul pentru perioadele urmatoare.
Daca ati repus/adaugat ori scos din bilant elemente din afara patrimoniului nu uitati sa modificati si contul de rezultate si fluxul de numerar cu valorile generate de aceste modificari. Modificarea rezultatelor brute ori nete se face doar pentru bugete si previziuni, pentru analiza financiara pe date istorice faceti doar modificari la patrimoniu! Un exemplu de acest fel, este calcularea de provizioane pentru active. Prin neconstituirea provizioanelor in bilantul, contabil activul net este majorat iar profitul marit, deoarece nu s-au inregistrat cheltuielile.

Dupa cum vedeti sarcina analistului financiar nu este tocmai usoara, bilantul financiar realizat de acesta poate sa difere foarte mult de bilantul contabil si ar de cele mai multe ori reflecta realitatea economica mult mai corect decat bilantul contabil.

Si, daca tot am vorbit de alte tipuri de bilant iata si altele: functional (Tabloul Utilizari/Surse), fiscal (acesta ar trebui sa inlocuiasca declaratia fiscala anuala), ecologic, energetic si social.

Obiective Strategice la Nivel de Functiune Financiara

Managementul (managerul si functiunea) strategic al intreprinderii este direct raspunzator de indeplinirea obiectivelor strategice. Indeplinirea obiectivelor se realizeaza doar daca s-a elaborat un program strategic realist si bine fundamentat.

Strategia organizatiei se poate defini ca ansamblul obiectivelor majore pe termen lung si principalele modalitati de atingere a acestor obiecive intr-un anumit interval de timp prin intermediul resurselor umane, materiale, financiare si informationale. Strategia generala se concretizeaza intr-un plan pe termen lung de atingere a unui obiectiv fundamental.
Obiectivul fundamental reprezinta starea viitoare de atins a societatii, dupa parcurgerea unui interval de timp stabilit
Avantajul competitiv se defineste ca fiind punctul de disociere intr-un domeniu de activitate, proces sau control al unei resurse, acestea realizandu-se la un nivel calitativ ridicat sau cu costuri mai reduse decat concurenta.

In literatura de specialitate se considera ca o societate poate alege orice tip de obiectiv fundamental (cuantificabil sau nu) de indeplinit, ca de exemplu:
– un anumit nivel al cifrei de afaceri;
– un anumit randament al resurselor consumate sau atrase;
– nivelul la care sa se situeze costurile in cifra de afaceri sau in productia marfa realizata;
– valoarea de piata a intreprinderii;

In opinia noastra, singurul obiectiv cuantificabil ce trebuie avut in vedere este “maximizarea valorii afacerii” si necuantificabil “cresterea calitatii vietii in intreprindere“.
Maximizarea valorii afacerii este obiectivul ce trebuie luat in seama de orice manager de nivel superior (top management), valoarea reprezentand expresia cea mai buna de exprimare a unui patrimoniu in economia de piata. Prin calitatea vietii in intreprindere, avem in vedre nivelul ridicat al stimulentelor motivationale, calitate ridicata a proceselor de munca, masinilor si utilajelor deservite de angajati, sistem informational si informatic modern, etc.

Strategiile se pot clasifica in functie de dinamica obiectivelor, in strategii de crestere, neutrale si de restrangere. Strategiile de crestere isi propun obiective care sa sporeasca valoarea societatii, strategiile neutrale se limiteaza la aceeasi valoare pe care o are societatea in prezent, iar cele de restringere stabilesc o reducere sau chiar lichidare a societatii.
Este bine ca odata cu stabilirea unei noi strategii se se revizuiasca si elementele motivationale, atat cele de natura interna, cat si cele de natura externa, pozitive si negative, pentru a da un imbold la indeplinirea obiectivelor strategice si a misiunii intreprinderii.

Etapele de construire a strategiei financiare sunt identice cu cele ale strategiei generale a intreprinderii, unele etape necesitand un volum de munca mult mai redus, tocmai din acest motiv. Mai jos sunt ierarhizate etapele ce trebuie parcurse in realizarea, implementarea si controlul strategiei financiare:

  • Stabilirea obiectivelor strategice de rang I si rang II si formularea strategiei;
  • Numirea responsabililor si stabilirea etapelor (termenelor) de aplicare;
  • Determinarea alternativelor strategice si a resurselor necesare;
  • Aplicarea strategiei;
  • Controlul indeplinirii strategiei.

Am omis intentionat etapa de stabilire a obiectivului strategic pentru ca el este formulat in strategia generala si nu la nivel de functiune financiara. Analiza pietei si a mediului in care actioneaza societatea se face la stabilirea strategiei generale si se realizeaza, in general, de un compartiment specializat (management-dezvoltare sau marketing) sau de catre firme specializate de consultanta. De amploarea si de calitatea studiului depinde realizarea strategiei si a politicilor adoptate pentru punerea in practica a sa. Daca o strategie nu se va realiza in termenul si la parametri stabiliti va trebui sa analizati daca a fost studiata piata suficient de bine si daca au fost identificate toate punctele forte si slabe ale societatii.

Stabilirea obiectivelor strategice de rang I si rang II se realizeaza de fiecare manager de functiune in colaborare cu ceilalti manageri ce ofera consultanta interna. Formularea obiectivelor trebuie sa se faca cat mai clar si concis pentru a fi usor de inteles. Formulari lipsite de sens, in fraze lungi, nu fac decat sa induca in eroare si chiar sa nu se poata indeplinii obiecivul. Numarul obiectivelor nu trebuie fie mai mare de trei pentru a se putea controla mai usor pe parcurs. Trebuie avut grija ca obiectivele sa nu fie in contradictie unele cu celelalte sau cu alte obiective stabilite de alte functiuni.
Responsabilii cu aplicarea strategiei trebuie numiti din randul sefilor care au pe langa autoritatea formala si autoritatea informala, pentru acestia trebuind formulate si explicate indatoririile, motivatiile si sanctiunile corespunzatoare. Termenele de aplicare trebuie fixate, pe cat posibil, cu date fixe de inceput si sfarsit, fara a lasa la indemana oricui fixarea lor in mod arbitrar, si mai ales fara corelarea cu termenele strateiei generale si cu cele de aplicare a politicilor aferente.
Alternativele strategice reprezinta posibilitatile reale de indeplinire a obiectivelor strategice, avand implicatii asupra activitatii societatii. Resursele necesare se identifica atat in interiorul societatii, cat si in afara ei, acestea, putand reprezenta, fie fonduri atrase, mijloace fixe de achizitionat sau disponibile in alte subunitati, fie personal calificat. Alocarea resurselor trebuie facuta cu maxim de acuratete. Fonduri sau personal peste necesar, generand risipa si costuri suplimentare iar fonduri si personal sub nevoile de realizare a strategiei conduc la neindeplinirea strategiei.
Dupa ce este realizata strategia urmeza a se aplice in practica, intocmai cum sa stabilit la inceputul etapei utilizand doar resursele alocate.
Controlul indeplinirii strategiei se face prin stabilirea unor indicatori intermediari de atins si, binenteles, prin indeplinirea obiectivului stabilit in termenul fixat. De obicei, se stabileste o etapa premergatoare aplicarii strategiei, in care se testeaza politicile functionale. In functie de rezultatele intermediare se continua sau regandeste strategia.

Exemplu de alternative strategice: Cresterea vitezei de rotatie a activelor circulante la 18,5 rotatii pe an se poate realiza prin:
a) cresterea cifrei de afaceri in conditiile mentinerii aceluias volum de stocuri;
b) reducerea stocurilor de materii prime si materiale, obiecte de inventar si produse, cu implicatii asupra cheltuielilor de stocare. Acestea trebuie calculate la costul de oportunitate si nu la costul la care sunt contabilizate. Prin raportarea la costul de oportunitate avantajul competitiv asupra concurentei va creste substantial. Se trece de la un alt tip de gandire economica, de genul: ce am fi castigat cu resursa “x” daca nu am fi facut ceea ce facem acum cu ea?

Exemplu de strategie financiara:
Pe baza analizei de piata, realizata la nivel de grup, unei filiale i se stabileste ca obiectiv fundamental cresterea valorii de piata de la un milion dolari la doua milioane dolari in urmatorii cinci ani, cu o crestere medie de 1,15% anual (vezi datele de mai jos). Este o strategie de crestere moderata, iar valoarea intreprinderii se determina pe baza fluxului de numerar actualizat.

Ani / Valoarea societatii (mil.$):
baza de comparatie / 1
1 / 1,15 start strategie
2 / 1,32
3 / 1,52
4 / 1,75
5 / 2 final strategie

Termenul de incepere al strategiei este anul 2010 si de finalizare anul 2015, valoarea de un milion de dolari stabilindu-se pe baza rezultatelor previzionate pentru anul 2008 dupa inchiderea situatiilor financiare intermediare pe semestrul I. Resursele de care dispune societatea pentru indeplinirea obiectivelor se pot grupa in functie de posibilitatile interne de identificare si alocare. Un exemplu poate fi si acesta:
Capitaluri proprii
Imprumuturi de la grup
Alte imprumuturi
Datorii
Total

Pe baza acestor date (minimale oferite de noi pentru acest exemplu), conducerea societatii realizeaza strategia de ansamblu, strategie ce trebuie sa se inscrie in coordonatele de grup. Managerul financiar stabileste impreuna cu colaboratorii sai obiectivele strategice de rang I si rang II, formuland strategia financiara. Stabilirea obiectivelor strategice de rang I si rang II si formularea strategiei financiare trebuie sa se realizeze in termen rezonabil, de exemplu maxim trei luni. In perioada urmatoare se vor stabili politicile de punere in aplicare a strategiei generale si functionale (pe functiuni sau departamente).

Obiectiv strategic de rang I: cresterea cifrei de afaceri cu 1,2% pe an.
Obiectiv strategic de rang II: incasarea in proportie de 75% a cifrei de afaceri in termen de 15 zile de la emiterea facturii, 20% in termen de 30 de zile, restul de 5% pe loc (plata la casieria societatii). cresterea cash-flow-ului din exploatare de la 100 mii $ la 600 mii $ anual.
Responsabilii pentru indeplinirea obiectivelor: domnul “X”, manager departamentul comercial – pentru indeplinirea obiectivului strategic de rang I si domnul “Y”, sef serviciul financiar – pentru indeplinirea obiectivelor strategice de rang II.
Alternative strategice pentru obiectivul strategic de rangul I: cresterea cifrei de afaceri se poate realiza prin comercializarea actualei game de produse la acelasi pret, dar in cantitate mai mare sau prin schimbarea nomenclatorului cu produse noi si de calitate superioara, vandute la un pret mai ridicat. Domnul “X” va decide care alternativa se va aplica, prin consultarea cu responsabilul de calitate din intreprindere (auditorul intern al calitatii), cu directorul de marketing si cu directorul de productie.
Alternative strategice pentru obiectivele strategice de rangul II: incasarea in proportie de 75% a facturilor in termenul stabilit este o prioritate si necesita o politica de credit comercial adecvata. Prin exceptie, de la termenul in care se stabilesc politicile de aplicare a strategiei (perioada octombrie – decembrie 2001), se va stabili in luna octombrie politica de credit comercial.
Termenele de aplicare a strategiei financiare: au fost stabilite in etapele anterioare (explicate mai sus).
Resursele alocate: directorul financiar primeste un program informatic in valoare de 3 mii. $, pe care il va implementa, testa si monitoriza domnul “M”, inginer de retea. Departamentul comercial primeste un computer modern cu perifericele si programele informatice necesare, in valoare de 4,5 mii $, iar serviciul financiar un informatician cu studii superioare din cadrul oficiului de calcul pe o perioada 3 luni.
Controlul strategiei financiare: se realizeaza la termenele intermediare de control a strategiei generale (anul 2 si 4). Obiectivul strategic de rangul I este indeplinit daca cifra de afaceri a crescut la finele anului 2 cu 1,44% si daca s-a dublat la finele anului 4. Obiectivul strategic de rang II trebuie indeplinit dupa primul an de aplicare a strategiei.

Decontarea Operatiunilor Economice prin Efecte de Comert

Sa inregistrez ori sa nu inregistrez in contabilitate un cec sau un bilet la ordin primit ca garantie pentru o plata pe care va trebui sa o incasez in viitor?

In contabilitate se omit la inregistrare, de cele mai multe ori, cecurile si bilete la ordin primite si emise, inregistrarea decontarii facturilor facandu-se direct prin contul de banca (cand cecurile si biletele la ordin se depun spre incasare/plata). In alte cazuri cecurile se pastreaza doar ca o garantie a incasarii datoriei depunandu-se in banca spre incasare doar daca nu s-a incasat contravaloarea produselor vandute sau serviciilor prestate. Retineti ca prin neinregistrarea tuturor operatiunilor economice se incalca legea contabilitatii!

Exemplul 1: Se vand produse clientilor pentru care se accepta cecuri si bilete la ordin cu decontare la 20 zile. In acelasi timp se achizitioneaza materii prime ce se achita cu cecurile primite de la clienti. La operatiune participa trei parti.

1) Plata datoriei cu cecul primit:
– inregistrarea vanzarii:
4111.client.factura = 701

Clienti = Venituri din vanzarea produselor finite

– primirea cecului:
413.client.nr-cec = 4111.client.factura
Efecte de primit de la clienti = Clienti

– inregistrarea achizitiei:
301 = 401.furnizor.factura
Materii prime = Furnizori

– achitarea facturii cu cecul primit (girarea):
401.furnizor.factura = 403.furnizor.nr-cec
Furnizori = Efecte de platit

– stingerea datoriei prin compensare indirecta in trei:
403.furnizor.nr-cec = 413.client.nr-cec
Efecte de platit = Efecte de primit de la clienti

2) Incasarea cecului prin banca la scadenta:
– inregistrarea cecului in contul de trezorerie la depunerea in banca:
5113.nr-cec = 413.client.nr-cec
Efecte de incasat = Efecte de primit de la clienti

– incasarea contravalorii prin banca:
5121.banca = 5113.nr-cec
Conturi la banci in lei = Efecte de incasat

Voi raspunde la o intrebare ce am primit-o prin email, care se refera la deocontarea obligatiilor contractuale prin efecte de comert si la inregistrarea diferentelor de curs aparute intre data inregistrarii cecului si data incasarii efective. Redau mai jos intrebarea:

Am citit pe blog-ul dumneavoastra un articol referitor la inregistrarea cecurilor ca forma de plata a unui serviciu prestat.
Sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca, in practica de zi cu zi, se sar etapele primirii cecului si ale depunerii in banca inregsitrandu-se doar factura si incasarea finala in banca.
Ceea ce nu am gasit sa ma lamuresc este, in cazul cecurilor in valuta, la ce curs se fac inregistrarile contabile. Un raspuns ar fi la cursul zilei inmultit cu valoarea cecului/facturii in valuta. Ok. Urmatoarea problema care apare este reglarea diferentelor de curs valutar.
Dumneavoastra ce solutie propuneti pentru inregistrarea diferentelor?

Exemplul 2: Presupunem ca se primese un cec in valuta in suma de 100 EUR pentru o factura echivalenta ca valoare, cursul de schimb fiind de 3,3 lei/eur la data primirii si de 3,5 la data incasarii. Cecul se primeste concomitent cu remiterea facturii.

Deoarece creanta societatii se stinge prin inregistrarea cecului primit, factura emisa nu va genera diferente de curs valutar deoarece cursul valutar este identic (corespunde data calendaristica: cecul se primeste concomitent cu emiterea facturii). Diferentele de curs valutar se vor inregistra intre data inregistrarii cecului in contabilitate si data incasarii efective prin banca, deoarece cursurile de schimb sunt diferite (3,5 fata de 3,3).

1) stingerea datoriei prin cec:
– inregistrarea vanzarii:
4111.client.factura = 701 (100 x 3,3 = 330 lei)
Clienti = Venituri din vanzarea produselor finite

– inregistrarea cecului:
413.client.nr-cec = 4111.client.factura (100 x 3,3 = 330 lei)
Efecte de primit de la clienti = Clienti

2) Incasarea cecului prin banca la scadenta:
– inregistrarea cecului in contul de trezorerie la depunerea in banca:
5113.nr-cec = 413.client.nr-cec (100 x 3,3 = 330 lei)
Efecte de incasat = Efecte de primit de la clienti

– incasarea contravalorii prin banca:
5121.banca = 5113.nr-cec (100 x 3,3 = 330 lei)
Conturi la banci in lei = Efecte de incasat

– inregistrarea diferentei de curs favorabila:
5121.banca = 765 [100 x (3,5 – 3,3) = 20 lei]
Conturi la banci in lei = Venituri din diferente de curs valutar

Mai exista o situatie, cand cecul este primit dupa o anumita perioada de la emiterea facturii. In acest caz, apar diferente de curs atasate atat de factura (intre data emiterii si data inregistrarii cec-ului in contabilitate) cat si de cec (intre data inregistrarii in contabilitate a cec-ului si data incasarii in banca).

ALTE INTREBARI SI RASPUNSURI:

1. INTREBARE (miercuri, 16 ianuarie, 2008):
Sa inteleg ca daca exista diferente de data intre factura si primirea cec se calculeaza la momentul primirii o diferenta iar inregistrarea se face la noul curs.
Apoi intre momentul depunerii si cel al incasarii exista iar o diferenta de timp.
Deci ar fi corect sa se faca diferentele intre perechile
factura – primire cec
depunere banca – primire cec
incasare valoare – depunere banca iar fiecare din cele 4 inregistrari: factura, primire, depunere, incasare sa se faca la cursul zilei?

1. RASPUNS:
1. Daca intre data emiterii facturii si data inregistrarii cec-ului in contabilitate exista un curs diferit de schimb apare o cheltuiala sau un venit din diferenta de curs. Daca nu exista diferenta de curs intre cele doua perioade cheltuiala ori venitul nu apar.
Cum in ultimii 2 ani cursul valutar a avut fluctuatii poate apare si situatia cand intre doua date de referinta sa nu existe diferente de curs care sa genereze cheltuiala ori venit
2. Depunerea in banca a cec-ului nu necesita (dupa mine) inregisrarea unei diferente de curs daca apare intre data inregisrarii in contabilitate a cec-ului si data depunerii in banca spre incasare.
Inregisrarea depunerii in banca se face la cursul din data inregistrarii cec-ului in contabilitate.
3. Etapele inregistrarii:
I) emitere factura – primire/inregistrare cec
II) primire/inregistrare cec – depunere in banca spre incasare
III) depunere in banca spre incasare – incasare cec
Dupa cum am precizat mai sus la punctul 2. nu este necesar sa mai “complicam” contabilitatea prin inregistrarea unor diferente de curs daca exista la etapa a doua (II). Este suficient ca am inregistrat operatiunea economica stingand creanta pe factura si creand o creanta pe cec.

Parerea mea ca inregistrarea cec-urilor este cu atat mai importanta cu cat bonitatea clientului este mai redusa. In caz de faliment al clientului dvs. trebuie sa va inregistrati in masa creditorilor cu numarul de cec nu cu numarul facturii.

2. INTREBARE (joi, 03 aprilie, 2008):
“Am citit cu interes acest subiect si am si eu o intrebare, in momentul in care s-a incasat cecul, clientul doreste factura pentru diferenta de curs achitata, in acest caz ultima nota 5121=765 s-ar transforma asa :
4111=765 si 4111=4427 apoi 5121=4111 pt. cei 20 lei?”

2. RASPUNS:
Daca clientul dvs. nu are ce face cu banii si vrea sa primeasca factura pe diferenta de curs platind in plus TVA-ul, raspunul dvs. este corect. Recupereaza TVA-ul lunar de la finante?
Eu zic sa-l lamuriti cum stau lucrurile cu diferentele de curs ce se platesc sau se incaseaza. Si mai este ceva, simplificarea operatiunilor bancare elimina posibilele erori si munca fara rost.
Eventual, puteti sa-i facturati diferenta de curs si sa includeti si TVA-ul in valoare ca sa nu plateasca in plus: 16,81 + TVA in loc de 20 + TVA. Din punctul dvs. de vedere, avantajos este sa facturati diferenta de curs + TVA, venitul fiind mai ridicat decat in cazul in care se factureaza diferenta de curs inclusiv cu TVA. In ambele situatii cand se factureaza, dezavantajul este ca se colecteaza TVA pe ceva ce nu ar trebui sa se colecteze.
Apropo, daca trebuia sa plateasca mai putin cum se rezolva problema?

3. INTREBARE (marti, 08 aprilie, 2008):
Pana acum am aplicat varianta facturarii cu tva inclus in cei 20 lei. Ceea ce nu stiu este daca e obligatoriu ca pt. dif de curs sa se emita factura, poate ma puteti lamuri dvs.Intreb asta deoarece la urmatorul contract de incasat dif de curs e 63.000 eur si nu doresc ca la un control sa-mi calculeze ei tva si sa-mi ceara factura.
Apoi in cazul cand dif de curs sunt nefav. contractul de vanzare stabilea ca se plateste cel putin la cursul din contract, mai mic nu dar mai mare cu placere (dezavantaj client recunosc), insa pana acum n-au fost probleme.

3. RASPUNS:
Am cautat in Codul Fiscal dar nu am gasit nicio referire la facturare ci doar la deducerea cheltuielilor cu diferentele de curs valutar.
TVA se plateste, in principiu, pe o livrare de bunuri sau pe o prestare de serviciu. De aici rezulta ca facturarea diferentelor de curs nu implica si calculul TVA-ului. Este greu de asimilat acest transfer de cheltuiala cu o prestare de servicii sau cu o livrare de bunuri. In acest caz ar trebui facturat 20 lei dar fara a mai calcula si TVA.
Cred ca o discutie cu un reprezentant al MF sau cu un consultant fiscal ar lamuri lucrurile.

Contabilizarea Achizitiei de Computere si Cheltuielile Ulterioare cu acestea conform IAS 16 revizuit

In practica contabila, incadrarea unor achizitii de computere (laptop, statii de lucru ori servere) si inlocuirea unor componente uzate (hard disk, memorie, placa de baza, etc.) sau a unor periferice la un computer inregistrat deja ca imobilizare corporala, reprezinta mai mult o “arta” dacat o interpretare “ca la carte” a Standardului International de Contabilitate 16 revizuit.

Conform IAS 16 “Imobilizarile corporale” capitalizarea cheltuielilor ulterioare aferente inlocuirilor sau reinoirii imobilizarilor corporale trebuie facuta doar daca este probabila generarea catre entitate de beneficii economice viitoare suplimentare fata de performantele initiale.

IAS 16 revizuit 1998 par. 23:
“Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizarilor corporale care a fost deja reunoscut trebuie adaugate valorii contabile a activului numai atunci cand se estimeaza ca intreprinderea va obtine beneficii economice viitoare suplimentare fata de performantele estimate initial ca siind corespunzatoare. …”

In ce conditii putem inregistra un computer ca imobilizare coporala? Inlocuirea unor componente sunt cheltuieli curente sau cheltuieli capitalizate?

1. Recunoasterea initiala

a) Vom recunoaste ca imobilizare corporala un laptop achizitionat daca indeplineste toate cerintele IAS 16 si trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru incadrarea la imobilizari corporale.
b) Cumparam un sistem ce contine unitatea centrala (cu CD-ROM), monitor, periferice (mouse, tastatura, boxe, microfon, camera web si imprimanta) si sistem de operare.
Ce recunoastem in aceasta achizitie ca fiind imobilizare corporala conform IAS 16?

Cazul 1:
Achizitia s-a facut in baza unei oferte speciale ce includea toate componentele enumerate mai sus. In aceasta situatie recunoastem ca imobilizare toata valoarea facturata. Achizitia trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considereata imobilizare si indeplineste cerintele IAS 16.

Cazul 2:
Achizitia s-a facut din acelasi magazin dar oferta nu includea perifericele: boxe, microfon, camera web si imprimanta. In aceasta situatie recunoastem ca imobilizare doar valoarea sistemului propriuzis (unitate centrala, monitor, perifericele indispensabile – mouse, tastatura si sistemul de operare). Achizitia trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considereata imobilizare si indeplineste cerintele IAS 16. Restul perifericelor (boxe, microfon, camera web si imprimanta) vor fi inregistrate pe cheltuieli, eventual, prin inregistrarea ca stocuri si trecerea in gestiunea utilizatorului.

c) Achizitionam componente pentru un sistem, eventual de la mai multi furnizori plus un monitor, periferice (mouse, tastatura, boxe, microfon, camera web si imprimanta) si sistemul de operare.
Ce recunoastem in aceasta achizitie ca fiind imobilizare corporala conform IAS 16?

Cazul 1:
Nici unul din echipamentele achizitionate, evaluate individual, componente si periferice nu trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considerat imobilizare. In schimb, valoarea sistemului rezultat trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considerta imobilizare si sunt indeplinite cerintele IAS 16.
In aceasta situatie achizitia poate fi considerata imobilizare corporala, valoarea de inregistrare constituind costul de productie. Costul de productie se constituie din costurile de achizitie al componentelor, salariul tarifar al informaticieilor care au asamblat computerul plus cota parte a cheltuielilor indirecte atribuibile. In aceasta situatie se va include in costul imobilizarii doar perifericele indispensabile si sistemul de operare.
Cazul 2:
Nici unul din echipamente, evaluate individual, componente si periferice nu trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considerat imobilizare si nici valoarea sistemului rezultat nu trece de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considerta imobilizare si nici nu indeplineste cerintele IAS 16. In aceasta situatie toate componentele, si perifericele vor fi inregistrate pe cheltuieli, eventual, prin inregistrarea ca stocuri si trecerea in gestiunea utilizatorului.

2. Cheltuielile ulterioare

a) Vom recunoaste ca o cheltuiala curenta inlocuirea unor periferice de valoare mica, cum sunt tastatura, mouse-ul, camera web ori microfonul.
Caz particular: Daca, monitorul sau imprimanta trec de valoarea minima ceruta de legea fiscala pentru a fi considerate imobilizari si respecta cerintele IAS 16 si vor fi inregistrate separat ca imobilizari, in caz contrar vor fi recunoscute ca o cheltuiala, eventual, prin inregistrarea ca stocuri si trecerea in gestiunea utilizatorului.

b) Inlocuirea placii de baza, a memoriilor sau a hard disk-ului vor fi capitalizate in valoarea imobilizarii corporale daca au calitati superioare (placa de baza si memorie mai puternica, hard disk-ul de capacitate si/sau numar mai mare de rotatii pe minut si fac parte, eventual din ultima generatie).

Caz particular: Se inlocuiesc componente pentru un computer vechi ce se afla in ultimul an de amortizare. In acest caz se trec direct pe cheltuieli, eventual, prin inregistrarea ca stocuri si trecerea in gestiunea utilizatorului.

INTREBARI SI RASPUNSURI:

1. INTREBARE (miercuri, 12 decembrie, 2007):
Am achizitionat memorie suplimentara pentru un calculator luat anul trecut.
Ce fac? O trec pe cheltuiala sau o includ in valoarea imobilizarii?
Daca maresc valoarea calculatorului cand sa fac inregistrarea inainte de calculul lunar al amortizarii sau dupa.

1. RASPUNS:
Parerea mea este sa includeti valoarea memoriei achizitionate in valoarea computerului deoarece prin marirea memoriei se poate spune ca veti obtine beneficii economice superioare. De exemplu veti putea rula programe mai performante. In plus, dupa cum spuneti calculatorul inca nu a fost amortizat.
Cat priveste includerea in valoarea imobilizarii inainte sau dupa calculul amortizarii lunare parerea mea este ca trebuie facut dupa calculul lunar. Includerea dupa calculul lunar respecta principiul de calcul aplicat la recunoasterea/inregistrarea initiala. Luna aceasta fac inregistrarea si de luna viitoare calculez amortizarea.

2. INTREBARE (joi, 12 noiembrie, 2009):
Am reusit sa fac din doua computere mai vechi unul singur. La acesta am adaugat si un DVD nou. Intrebarea mea este unde inregistrez calculatorul la obiecte de inventar sau la mijloace fixe.

2. RASPUNS:
Nu are cum sa rezulte un mijloc fix nou deoarece componentele refolosite nu au valoare suficient de mare pentru a se incadra intreg ansamblul la imobilizari.
Dar, exista doua situatii in contabilitate:
1) Daca cele doua calculatoare au fost inregistrate ca mijloace fixe puteti sa le casati pe ambele iar piesele reutilizate sa le treceti la obiecte de inventar in folosinta. Tot in acest caz mai puteti face urmatorul lucru: casati doar un singur calculator si pastrati celalalt in continuare in evidenta. Cum componentele ce pot fi in continuare utilizate (carcasa, unitate de discheta, etc.) au valori nesemnificative nu va mai complicati sa le reinregistrati dupa dezmembrare.
2) Daca cele doua calculatoare sunt inregistrate ca obiecte de inventar in folosinta casti unul, de exemplu cel de la care se reutilizeaza valoric componentele cel mai putin valoroase si pastrati mai departe celalalt.

In oricare din cele doua situati de mai sus va aflati DVD-ul cumparat il treceti pe cheltuiala si il includeti la obiecte de inventar in folosinta.

3. INTREBARE (joi, 12 noiembrie, 2009):
Am inteles mai putin partea cu obiectele de inventar in folosinta. Firma mea este mica si nu am decat obiecte de inventar inregistrate. In plus nu le trec pe inventarul personal. Ce sa fac sa deschid un cont nou analitic?

3. RASPUNS:
Orice obiect de inventar trecut pe costuri/cheltuiala, trebuie fie adaugat in productie ca adaus la un produs rezultat ori serviciu efectuat fie “trecut in folosinta”. Trecerea in folosinta se face in momentul in care ati facut un bon de consum/dare in folosinta pe respectivul obiect de inventar. Numarul acestui bon se trece in fisa de magazie pe coloana de “iesiri” iar in fisa de magazie a obiectelor de inventar in folosinta se trece la coloana “intrari”. Se mai trece si valoarea lui pentru a se sti valoare de casare ori de recuperare de la angajat. Aceleasi informatii se trec si in fisele de inventar individuale pentru a se sti ce valori detine angajatul spre folosinta.
In momentul in care se caseaza un obiect de inventar dat in folosinta in contabilitate nu mai faceti inregistrari doar il treceti la coloana de iesiri din fisa de magazie a obiectelor de inventar in folosinta. Se trece numarul procesului de inventar. Obiectul trebuie scos si din fisele de inventar individuale ale personalului!

4. INTREBARE (luni, 10 ianuarie, 2011):
Firma mea achizitioneaza un stick de memorie si un mouse cu o factura in valoare de 120 RON. Cum se inregistreaza in contabilitatea factura respectiva si bunurile achizitionate?

4. RASPUNS:
In functie de politica contabila si de procedurile interne aveti la dispozitie doua variante:

[1] Cele doua produse, stick-ul de memorie si un mouseul sunt obiecte de inventar (ct. 303). Dupa inregistrare in fisele de magazie le dati in consum si le treceti pe cheltuiala (ct. 603), ramanand inregistate in fisele de magazie ale obiectelor de inventar date in folosinta. La fiecare sfarsit de an se vor inventaria.

[2] Deoarece suma este aproape nesemnificativa, le treceti direct pe cheltuiala (ct. 604) fara sa va mai complicati sa le inregistrati in fisele de magazie si sa le inventariati.

Mouseul se putea adauga la valoarea unui calculator sau laptop doar daca se achizitioneaza pe aceeasi factura cu el.

Procedura de Cesiune a Creantelor

Deoarece am primit mai multe intrebari referitoare la contractele de factoring si la cesiunea creantelor am considerat ca este bine sa mai ofer cateva informatii.

Acest articol se doreste o continuare a precedentului: Contabilizarea Contractelor de Factoring.

In articolul precedent am dat un exemplu de pseudo contract de factoring incheiat cu o banca, contract ce desi se intitula “Contract de factoring“, prin continutul sau era un contract de creditare pe termen scurt. De ce spun ca era in contract de creditare?
Banca nu achizitiona creantele asumandu-si riscul de nerecuperare ci “finanta aderentul” pe o perioada ce nu depasea termenul de incasare al creantei. Banii erau incasati de banca in contul creditului deschis pentru finantarea temporara a aderentului (societatea ce avea nevoie temporara de lichiditati).
Daca nu se incasau creantele societatea trebuia sa achite creditul primit de banca. In aceste conditii nu mai putem spune ca vorbim de un veritabil contract de factoring, ci de un contract de creditare.
Contractul de factoring (adevarat) poate fi tranzactionat pe bursa ca orice contract de credit dar acest tip de pseudo contract de factoring nu poate deoarece elementul principal “preluarea riscului de neincasare a creantei” lipseste. Prin semnarea unui astfel de contract dvs. nu puteti scoate din patrimoniu facturile deoarece ele nu au fost vandute bancii ci au fost depuse garantie.

Inregistrarile contabile pentru acest tip de contract le gasiti articolul initial: Contabilizarea Contractelor de Factoring.

Intr-un veritabil contract de factoring ori de cesiune de creante societatea de intermedieri financiare/banca va prelua toate riscurile si drepturile aspra creantei asumandu-si inevitabil riscul de neincasare. In acest caz cedentul este obligat prin contract sa elimine din activ creantele iar cesionarul lor sa le includa, devenind proprietarul de drept al lor. Cum un astfel de contract nu se face pe gratis societatea care cedeaza/vinde creantele va plati un comision iar societatea care preia/cumpara creantele va incasa un venit. Societatea de invetitii financiare va trebui sa colecteze si TVA pe factura emisa.

Codul Fiscal din 2007:
CAP. 9 Operatiuni scutite de taxa
Art. 141 Scutiri pentru operatiuni din interiorul tarii
2) Urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa:
3. orice operatiune, inclusiv negocierea, legata de depozite financiare si conturi
curente, plati, transferuri, debite, cecuri si alte efecte de comert, cu exceptia recuperarii de creanete si operatiunilor de factoring;
Vezi ultimele modificari ale Codului Fiscal!

Vanzarea unor creante prin cesioonare se face doar prin semnarea unui contract in care se specifica valoarea creantei si detaliile referitoare la aceasta: clientul, numarul facturii, valoarea si data emiterii, termenul de incasare si eventual alte informatii cerute de societatea de intermediere financiara. Nu puti vinde o creanta depusa garantie deoarece contractul de gaj va interzite instrainarea bunului gajat.

Monografie contabila:
Se vand creante in valoare de 1.000 mii. U.M. unei societati de intermediere financiara la pretul de 800 mii. U.M., diferenta de 200 mii. U.M. constand in comisionul societatii ce preia riscul de neincasare a creantelor. Pentru simplificare vom renunta la utilizarea conturilor de TVA:

– emiterea facturii initiale catre clintul dvs.:
4111.client.factura = 701 (1.000 mii. U.M.)
(Clienti = Venituri din vanzarea produselor finite)

– vanzarea creantei si incasarea pretului de vanzare de la societatea de intermediere financiara:
5121.banca.contul = 4111.client.factura (800 mii. U.M.)
(Banca = Clienti)

– primirea facturii de comision de la societatea de intermediere financiara pentru serviciul efectuat:
628 = 401.furnizor.factura (200 mii. U.M.)
(Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti = Furnizori)

– stingerea celor doua facturi (de comision si diferenta de factura proprie) prin compensare:
401.furnizor.factura = 4111.client.factura (200 mii. U.M.)
(Furnizori = Clienti)

Sunt numeroase firme de recuperari ce promit doar incasarea facturilor si nu preiau riscul de neincasare. In asemenea situatii ramaneti proprietarul creantei ca in cazul pseudo contractelor de factoring, societatii de recuperare urmand sa-i achitati comisionul perceput pentru serviciul de “stimulare” a clientului rau platnic.

INTREBARI SI RASPUNSURI:

1. INTREBARE (vineri, 05 decembrie, 2008):
Societatea la care lucrez este un IFN, este o societate noua si nu a fost inregistrata ca platitoare de tva, lunar aceasta vom face un contract de factoring, as dori sa stiu daca faptul ca sunt neplatitoare de tva ma impiedica la facturarea comisionului si a dobanzii, trebuie sa facturez si dobanda, nu?

1. RASPUNS:
Facturarea comisioanelor si a dobanzilor nu are legatura cu TVA-ul. Cand veti deveni platitor de TVA veti aplica si TVA la facturile emise.

2. INTREBARE (marti, 17 martie, 2009):
Poate fi reprimita o creanta cedata? De exemplu daca cesionarul nu reuseste sa recupereze creanta, o potae da inapoi cedentului?

1. RASPUNS:
Se poate prin incheierea unui contract nou in care partile se “inverseaza“.

Contabilizarea Contractelor de Factoring

In practica economica de multe ori un contract de factoring incheiat cu o banca ascunde sub titlu un simplu contract de credit.

In studierea atenta a contractelor incheiate de unele banci veti descoperi termenul de “finantarea aderentului” in mai multe paragrafe. In aceste cazuri banca nu-si asuma (integral) riscul neincasarii facturii ci doar finanteaza activitatea aderentului intr-o anumita limita (70-90%). Practic, facturile nu sunt vandute factorului ci doar depuse garantie. In acest caz vorbim de un simplu credit si nu de un contract de factoring, riscul neincasarii ramanand in sarcina aderentului.

Se incheie un contract de factoring cu o banca (factorul) in baza caruia societatea (aderentul) primeste 80% din valoarea facturilor remise la export. Factorul are drept de regres impotriva aderentului, acesta trebuind sa plateasca in locul clientului sumele cu care factorul l-a finantat plus dobanda datorata.

Monografie:
– emiterea facturii:
4111.client.factura = 701
(Clienti = Venituri din vanzarea produselor finite)

– primirea creditului:
5124.banca.deviza.factoring = 5191.banca.deviza.factoring
(Conturi la banci in valuta = Credite bancare pe termen scurt)

– plata comisionului initial:
Comisionul se calculeaza in functie de valoarea facturilor si termenul de incasare
627 = 5124.banca.deviza.factoring
(Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate = Conturi la banci in valuta)

– incasarea facturii:
5124.banca.deviza.factoring = 4111.client.factura
(Conturi la banci in valuta = Clienti)

– rambursarea creditului:
5191.banca.deviza.factoring = 5124.banca.deviza.factoring
(Conturi la banci in valuta = Conturi la banci in valuta)

– cand factura se incaseaza mai devreme si banca restituie din comisionul initial:
5124.banca.deviza.factoring = 768
(Conturi la banci in valuta = Alte venituri financiare)

INTREBARI SI RASPUNSURI:

1. INTREBARE (miercuri, 23 mai, 2007):
Se duc facturile si avizele la banca. Banca iti da 80% din facturi. Clientul plateste direct bancii facturile.
Cum se contabilizeaza asa ceva?

1. RASPUNS:
Cazul de mai sus este cel clasic in care se “vand” facturile bancii si se incaseaza contravaloarea lor. Prin aceasta operatiune dvs. incasati 80% din valoarea facturii(lor) urmand ca diferenta mai putin comisionul operatiunii sa-l incasati in momentul in care achita clientul bancii contravaloarea facturii.
Deci, in contabilitate stingeti 80% din factura clientului la momentul incasarii avansului de la banca. Factura se stinge integral cand se incaseaza diferenta de la banca. Va ramane o parte 2-3% din factura neacoperita care reprezinta comisionul bancii pentru operatiune si care se trece pe cheltuieli financiare stingandu-se integral factura.
Atentie!. Am intalnit cazuri in care se faceau inregistrari pe conturile de acreditive (541) pentru depozitul ce trebuia constituit la banca, lucru ce este eronat dupa mine. Acreditivul se utilizeaza doar in relatia directa client-furnizor nu printr-o terta parte, banca in cazul nostru.

2. INTREBARE (luni, 25 iunie, 2007):
Am un contract de factoring, se deschid trei conturi, curent, de credit si unul de incasare a clientului, mi se acorda 80%, pe extrasul de credit figurand cu 100% datorie, plata se face din contul curent.

2. RASPUNS:
Rezolvarea este tocmai exemplul pe care l-am dat in articol. Oricum, daca TREBUIE sa aplicati principiul prevalentei economicului asupra juridicului va trebui sa studiati atent contractul si sa vedeti daca descoperiti termenul de “finantarea aderentului” in mai multe paragrafe, caz in care va trebui sa ignorati titlul contractului si sa aplicati principiul enuntat mai sus.
In cazul in care NU sunteti obligat sa aplicati principiul prevalentei economicului asupra juridicului, deoarece nu aplicati IFRS-urile aveti rezolvarea in raspunsul numarul (1).

3. INTREBARE (marti, 26 iunie, 2007):
Conform ultimelor modificari ale Codului Fiscal, operatiunile de factoring sunt supuese TVA. Va rog sa imi spuneti si mie care este baza pentru aplicarea TVA si eventual o monografie contabila.

3. RASPUNS:
Nu am inteles din intrebare dvs. daca sunteti o societate de intermediere financiara sau doar o societate ce doreste sa vanda creante ori sa le incaseze in avans. Daca sunteti o societate de intermedieri financiare veti incasa TVA pe factura de comision pe care o emiteti societatii de la care cumparati creantele, devenind proprietarul incasarilor.
In Codul fiscal la articolul 141 (Scutiri pentru operatiuni din interiorul tarii) aliniatul 2 (urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxa:) punctul 3 se specifica: “orice operatiune, inclusiv negocierea, legata de depozite financiare si conturi curente, plati, transferuri, debite, cecuri si alte efecte de comert, cu exceptia recuperarii de creante si operatiunilor de factoring.
In acest sens factoringul este privit ca o intermediere financiara facuta de firme specializate.
In ceea ce priveste inregistrarile contabile va inspirati din exemplele date in articol si in comentarii (vezi si raspunsul dat lui calin) daca nu sunteti o societate de intermediere financiara.
Daca sunteti o societate de intermediere financiara va folositi de urmatoarele conturi:
4111 – valoarea nominala a creanei preluate de cesionar;
401 – valoarea datorata cedentului creantei;
472 – diferenta dintre valoarea nominala a creantei si pretul la care a fost cesionata (venitul dvs. pe care trebuie sa platiti TVA);
4427 – tva-ul aferent venitului;
704 – venitul realizat din serviciul prestat;
P.S.
Daca sunt cumva alte modificari la codul fiscal si eu nu le stiu va rog sa ma anuntati. Eventual, puteti aduce mai multe precizari la intrebarea dvs.

3. INTREBARE (sambata, 26 iulie, 2008):
Am contractat un contract de factoring cu un factor din Franta. Aceasta este prima luna cand am incasat din facturi-nu le cedam efectiv-deci este mai degraba un contract de imprumut-dar nu stiu efectiv cum sa introduc extrasul primit de factor si anume : in momentul primirii banilor am: 5124=5191 dar cum inregistrez comisionul, fondul de garantare, disponibilul ramas in contul de factoring.

3. RASPUNS:
– comisionul il inregistrati ca o cheltuiala in momentul incasarii banilor prin banca;
– fondul de garantare nu stiu ce este dar daca am mai multe informatii de la dvs. ma gandesc si la el;
– disponibilul ramas in contul de factoring fie ramane in cont fie stinge alte facturi.

Monografia contabila a operatiunilor de factoring, privite din punctul de vedere al societatilor de intermediere de servicii financiare.

In articolul intitulat “Cesiunea creantelor” am propus o monografie pentru o societate care vinde creantele.

Cumpararea creantelor prin cesiune de la terti se face in baza unui contract de cesiune de creante. Pretul cesiunii este mai mic decat valoarea nominala a creantei pentru ca societatea care preia riscul sa-si poata acoperii costurile de urmarire a creantei si sa obtina un venit din operatiune. Societatea de intermediere financiara achita in termenul stabilit in contract pretul valoarea de cesionare si intreprinde demersurile necesare pentru incasarea creantei ori asteapta termenul scadentei.

Exista doua tipuri de achizitii de creante: cele care se incadreaza in categoria factoringului si cele care se incadreaza in categoria recuperarii de creante. In categoria factoringului se incadreaza creantele ce nu au termenul de incasare depasit iar in categoria recuperarii creantelor se incadreaza creantele cu termenul de incasare depasit sau cu sanse minime de recuperare.

Cele mai vandute creante sunt cele generate de operatiunile de export si cele care nu prea mai au sanse de incasare decat prin lungi demersuri juridice. Societatile care recurg la vanzarea creantelor o fac in primul rand din cauza lipsei de lichiditati ori a altor cauze (credite de trezorerie dezavantajoase ori imposibil de obtinut).
Societatile care se ocupa de factoring achita valoarea contractului imediat asteptand incasarea creantei la termenul de scadenta iar societatile care se ocupa de recuperarea de creante achita, de regula, dupa o anumita perioada sau doar la scadenta deoarece preiau creante ce au termenul contractual de incasare depasit sau cu sanse minime de recuperare.

Monografia contabila pentru ambele cazuri (factoring si recuperare de creante) este aceeasi (din punctul meu de vedere):

Monografie contabila:
Se cumpara creante in valoare de 1.000 mii. U.M. de catre o societate de intermediere financiara la pretul de cesiune de 800 mii. U.M., diferenta de 200 mii. U.M. constand in comisionul societatii pentru achitarea costurilor si pentru preluarea riscului de neincasare a creantelor. Pentru simplificare vom renunta la utilizarea conturilor de TVA:

– achizitia creantelor:
4111.client.factura = 401.furnizor.factura (800 mii. U.M. – valoarea contractuala/pretul de cesionare)
(Clienti = Furnizori) si
4111.client.factura = 472.furnizor.factura (200 mii. U.M. – diferenta dintre valoarea nominala si pretul la care sa facut cesiunea. La aceasta valoare se calculeaza TVA.) *
(Clienti = Venituri inregistrate in avans)
Total 4111.client.factura = 1000 mii. U.M.

Comisionul datorat se contabilizeaza ca un venit in avans deoarece creantele nu au fost inca recuperate ori incasate. Daca creantele nu se vor incasa/recupera de catre societatea de intermediere financiara inregistrarea se va storna iar societatea nu va inregistra niciun venit din operatiune.

– achitarea furnizorului:
401.furnizor.factura = 5121 sau 5124 (800 mii. U.M. – valoarea contractuala/pretul de cesionare)
(Furnizori = Conturi la banci in lei sau valuta)

– incasarea/recuperarea creantei:
5121 sau 5124 = 4111.client.factura (1.000 mii. U.M. – valoarea nominala)
(Conturi la banci in lei sau valuta = Clienti)

– inregistrarea venitului: *
472.furnizor.factura = 704 (200 mii. U.M. – diferenta dintre valoarea nominala si pretul la care sa facut cesiunea)
(Venituri inregistrate in avans = Venituri din lucrari executate si servicii prestate)

* In Monitorul Oficial Partea I, nr. 603 din 22.08.2012 a fost publicat OMFP nr. 1118/2012 privind modificarea si completarea Reglementarilor contabile aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 3.055/2009.
Modificarile aduse de OMFP nr. 1118/2012 se refera si la cesionarea creantelor:
Cesionarea creantelor – la cesionare diferenta dintre valoarea creantei preluate prin cesionare si suma de achitat cedentului reprezinta venit la data constatarii drepturilor si obligatiilor, potrivit clauzelor contractuale.
Modificarile care privesc cesionarea creantelor se aplica pentru creantele cesionate si inregistrate in contabilitatea cesionarului dupa data de 1 iulie 2012.”

Conform reglementarii de mai sus, inregistrarea venitului nu se mai face in printr-un cont de venituri in avans (ct. 472) ci direct in contul de venituri ale perioadei (ct. 704).

INTREBARI SI RASPUNSURI:

1. INTREBARE (marti, 11 decembrie, 2007):
Daca societatea de factoring finanteaza 800 mii u.m. dintr-o factura de 1000 u.m., diferenta de 200 mii u.m. reprezinta o valoare nefinantata a facturii cesionata si nu valoarea costurilor financiare asociate.

1. RASPUNS:
Privind lucrurile din ambele perspective pot spune ca si dvs. aveti dreptate.
Cei 200 mii u.m. reprezinta atat un cost asociat operatiunii cat si o valoare nefinantata a facturii cesionate.
In varianta mea societatea finantatoare retine cei 200 mii u.m. din factura totala pentru acoperirea costurilor financiare asociate operatiunii. Poate nu m-am exprimat prea bine in articol.
Dar, daca cesiunea s-ar face la pretul de 800 mii u.m. ar ramane 200 mii u.m. valoare nefinantata din factura respectiva. In acest din urma caz valoarea contractului este de 800 mii u.m. iar societatea pentru a-si acoperii costurile va emite o factura de 200 mii u.m..
Din definitia dvs. se intelege ca din 1000 u.m. se incaseaza de la societatea finantatoare 200 u.m. restul trebuind incasat de la client la data scadentei. Clientul va efectua o plata la furnizorul sau initial (cele 200 u.m. ramase nefinantate) si 800 mii u.m. la societatea finantatoare (valoarea contractului).
Dar cand se face plata comisionului in acest din urma caz? La data incheierii contractului, la data incasarii restului din factura (200 mii u.m.) sau in alt moment? In exemplul meu lucrurile sunt simple: costul operatiunii (200 mii u.m.) este incasat de societatea finantatorare in momentul in care recupereaza banii. Din acest motiv cei 200 mii u.m. sunt considerati “venituri in avans” la societatea finantatoare.

Contabilizarea Corecta a Avansurilor catre Furnizori

Exista cazuri in care pentru achizitii de valoare furnizorul impune plata unui avans. Desi, operatiunea nu se incadreaza in categoria contractelor de leasing, avansul acordat se poate contabiliza identic.

Exemplu: O societate achizitioneaza un utilaj de la un furnizor ce impune plata unui avans inainte de livrare. Contractul este incheiat si urmeaza sa fie derulat.

Varianta 1: factura pentru plata avansului se primeste inainte de a se face plata, prima rata achitandu-se in aceeasi luna;
Monografie:
– inregistrarea utilajului:
2131.utilaj = 404.furnizor.factura
(Echipamente tehnologice = Furnizori de imobilizari)

– achitarea avansului:
404.furnizor.factura = 5121
(Furnizori de imobilizari = Conturi la banci in lei)

Varianta 2: factura pentru plata avansului se primeste dupa ce s-a efectuat plata, prima rata achitandu-se in aceeasi luna. Plata se face in baza contractului;
Monografie
– plata avansului:
232.furnizor = 5121.banca
(Avansuri acordate pentru imobilizari corporale = Conturi la banci in lei)

– primirea facturii si inregistrarea utilajului:
2131.utilaj = 404.furnizor.factura
(Echipamente tehnologice = Furnizori de imobilizari)

– lichidarea soldului furnizor:
404.furnizor.factura = 232.furnizor
(Furnizori de imobilizari = Avansuri acordate pentru imobilizari corporale)

De retinut! Daca plata primei rate nu se face in aceeasi luna cu plata avansului atunci utilajul nu se mai poate inregistra direct in contul de imobilizare finalizata ci trebuie inregistrat in contul de imobilizari corporale in curs de executie (ct. 231)!

Contabilizarea Corecta a Subventilor pentru Dobanda Primita

Exemplu practic de inregistrare in contabilitate a subventiei primite de la stat pentru exporturile realizate si incasate in termenul contractual.

Se primeste bonificatie de dobanda pentru exportul realizat si incasat in termenul legal, societatea utilizand credite pentru sustinerea productiei.
Pentru primirea bonificatiei-subventiei se intocmeste un dosar trimestrial/semestrial sau anual si se depune la o sucursala EXIMBANK.

Incasarea subventiei se face prin contul bancar iar inregistrarea se face pe contul de venituri din subventii de exploatare pentru dobanda datorata:
5121 = 7418
Conturi la banci in lei = Venituri din subventii de exploatare pentru dobanda datorata

Recunoasterea in contabilitate a bonificatiei primite drept venit din subventii de exploatare pentru dobanda datorata (ct. 7418) respecta cerinta impusa de IAS 20 Contabilitatea subventilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala. Cerintele pentru primirea bonificatiei sunt:

  • societatea a respectat conditia impusa de guvern de a repatria valuta in termenul contractual (dar nu mai tarziu de termenul legal).
  • bonificatia se primeste doar pentru exportul incasat in termenul legal si doar daca societatea a utilizat credite pentru realizarea productiei.

Respectand aceste cerinte si aplicand IAS “ca la carte“, inregistrarea bonificatiei pe conturile de venituri din dobanzi sau chiar pe contul de cheltuiala cu dobanda (stornarea cheltuielii) este incorecta din punctul nostru de vedere.

Nota 1 – Aplicarea IAS
Pentru bonificatia de dobanda incasata in anul urmator (lunile martie-aprilie) celui pentru care se primeste (ultimul trimestru/semestru) societatea recunoaste subventia, ca venit, conform paragrafului nr. 20 din IAS 20, respectiv, in perioada in care devine creanta. Vezi si paragraful nr. 22 in cazul in care bonificatia devine creanta in primul trimestru al anului urmator.